Nicolae Labis
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
1935-1956
Casa Memoriala
Nicolae Labis (1935-1956)
Casa Memoriala "Nicolae Labis" - Malini, Suceava
Umanism
Sunt furios pe tine dar mai ales pe mine
Ca m-ai facut prea lesne sa-mi distilez in grai
Invalmasirea tandra si crunta, ce ma tine,
Diminuandu-mi forta canalelor de nai.
Sunt bucuros ca astazi a nins intai si-ntai,
Ca azi intaia oara sunt drept precum o spada,
Ca imi mangaie fruntea intaiul tau calcai,
Ca-s negru in pustia candida de zapada.
Ce incalcire trista in mine a produs
Si cata deznadejde si cata bucurie,
In acest vin de toamna, si tonic si confus,
In aiurarea stearpa cum te arati tu mie.
Si este totul aspru si disperat primar,
Adica in furtuna de patima tesut,
Si se alcatuieste pe nervii mei de jar
Uluitor de-albastru intaiul tau sarut.
Eu vreau o clipa numai viata sa-mi consum
In sarutari sterile manjindu-ti-o, manusa.
Ca niciodata, poate, drapelul meu postum
Sa nu-si descantece in asfintit cenusa.
2
Dar vie apoi uratul, deluviile vie,
Si desclesteze-si noaptea deasupra-mi facle de fum,
Sa nu mai stie nimeni smintita bucurie
Pe care-o sorb cu cana sparta-acum.
3
Oh, nu, nu e aceasta. Eroarea-i peste tot.
Sunt muntii in eclipsa, de-aceea nu vad soare.
Rachiurile-ntr-insii se poticnesc in bot
Dar umanismu-i doare si dragostea ii doare.
Indura-te de toate acestea. Demiurge!
Placida in clepsidra nimicnicia curge,
Pe cand eu stau de fata teribil si onest
Topindu-ma in masa poemului acest.