Al Donici - Fabule
Copyright 2000-20121 by aboutromania.com  All rights reserved.
1806-1865
        Carele cu Oale
Casa Memoriala Al Donici, Moldova
Al Donici (1806-1865) - Fabule
Casa Memoriala Al Donici - Moldova
Al Donici - Fabule
O tabara de care mergea la targ cu oale
     A unui negutator.
El insusi cu-ngrijire le conducea in cale,
Sperand de Mosi s-adune folos insemnator;
Dar trebuia sa treaca o nenumita vale,
La care carausii-ndata ce-au sosit,
     Asa s-au sfatuit;
Ca sa pogoare valea, pe rand, incet, cu minte:
Iar carul dupa urma sa faca inainte,
     Caci boii ce-l purtau,
Deprinse fiind si maturi, mai vrednici s-aratau;
Si in adevar, carul mergea incet, ca gandul
Cel incercat de grije si framantat de ani.
     Dar o pereche de juncani
     A caror venea randul,
     Pe boii bine invatati
     Ii criticau de moarte:
     - "Uitati-va, boi laudati!
     Ia uite la Botolan!
Se taraie ca broasca ... la vezi alde Prian
     In jug cum tot se lasa;
     Ar vrea din el sa iasa.
     O, Doamne! Si ce boi!
     Cu ce renume mare!
     Mai bine ar cara gunoi,
Sau ar sedea la braga, pe somn si pe mancare ...
     Ia sa ne vada si pe noi! ..."
Cu-asa ocari, juncanii pornesc cu carul lor;
     Dar greutatea ii apasa;
     Ei sa opreasca vor,
     Si-n dreapta se cam lasa;
Apoi, de la o culme, la stanga-n loc carmesc,
O culca drept pe fuga, cat le lua piciorul,
Rastoarna oalele ... si in rapa se opresc ...
     Incat negutatorul,
Cu mainile crucite, la harburi se uita
     Si foarte greu ofta.

Eu nu stiu cum s-a intamplat,
     Tiu mult cu viitorul,
Caci de trecut m-am saturat
     Si nu-i pastrez amorul;
Dar vreau s-arat la unii noi,
     Cum ei in timpuri grele
La altii vad numai noroi
     Si numa fapte rele;
Iar cand s-apuca singuri ei
     De trebi, ca oameni grei,
Rastoarna carul drept de rapa
     Si tot inca mai tipa.
Next
Previous