Al Donici - Fabule
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com  All rights reserved.
1806-1865
      Frunzele si Radacina
Casa Memoriala Al Donici, Moldova
Al Donici (1806-1865) - Fabule
Casa Memoriala Al Donici - Moldova
Al Donici - Fabule
Intro zi de vara, lina, calduroasa,
Raspandind in vale umbra racoroasa,
Frunzele pe arbor vesel dantuiau
Si cu zefirasii astfel se sopteau:
- "Dulce e viata frunzelor, cand ele,
De roua lucinde, mandre, tinerele,
     Lume inverzesc
     Si o racoresc.
Calatorul pasnic, obosit de cale,
Oricand se arata in a noastra vale,
     Sub arbur el sta
     Rapaos de-si da.
Mandre fetisoare locul vin sa prinda,
Vrand la umbra noastra hora sa intinda;
     Si cel pastoras
Le canta de jale-n al sau fluieras.
Iar la primavara, chiar privighetoare,
Cantareata vaii, ce fermecatoare,
In desimea noastra mult s-a rasfatat
     Si ne-a tot cantat.
Apoi cand romanul doina hauleste,
El pe frunza verde intai o numeste;
Insusi zefirasii, voi ne leganati
     Si ne dezmierdati."
     - "Dar spre neuitare,
     Nu se cade oare
- Frunzelor le zisa un glas din pamant -
Despre radacina vreun bun cuvant?"
- "Cine-i radacina? Si cum de cuteaza
Cu noi sa se certe, cand nici sa-nsamneaza?"
Frunzele pe arbor zise vajaind,
     De ciuda plesnind.
- "Radacina face arborul sa creasca,
Si peste tot frunzisul sa renasca,
     Le raspunse ea.
In alt chip fiinta voi nici ati avea.
     Sa tineti dar minte
     Aceste cuvinte:
     Viata vegetala,
     Viata sociala,
     Totul atarna,
     De la radacina."
Next
Previous