Al Donici - Fabule
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com  All rights reserved.
1806-1865
       Vulturul si Paingul
Casa Memoriala Al Donici, Moldova
Al Donici (1806-1865) - Fabule
Casa Memoriala Al Donici - Moldova
Al Donici - Fabule
Prin nouri, vulturu, spre muntele Ceahlau,
     intinsa zborul sau.
Pe cea mai nalta stanca a lui, el se aseaza
Si lumea desesupt privind, se desfateaza.
Un sir de munti mareti, Moldova de o parte;
A ei campii, paduri, a ei frumoase sate!
Si ape: Bistrita, Moldova si Siret.
Pe sesuri vesele, se vad curgand incet.
- "Sa fie laudat al tau, o, Joe! nume,
Pentru aripile ce tu mi-ai inzestrat;
Cu care ma ridic la inaltimea lumii,
Pe unde nimeni a fi n-a cutezat!"
Aceste vulturul rosteste bucuros.
- "Da' stii, prietene, ca esti laudaros!
Paingu de pa muschi atunci ii raspunde.
Dar uita-te de vezi: si eu sunt oare unde?"
Se uita vulturul si vede, inadins,
Paingu langa el, cum mreja a intins.
- "De unde te-ai luat?
    Intraba el, mirat.
Si cum te-ai tarait?"
- "Sa-ti spun adevarat,
    Paingu a raspuns,
    Pe coada-ti am venit,
    Tu insusi m-ai adus;
Cu-a mea putere, eu nici n-as fi indraznit,
Iar de acum nu am de tine trebuinta,
Aici, statornica sa-mi fac vreau locuinta!..."
El bine n-a sfarsit si un virtez de vant,
Cu mreja lui cu tot, il sufla la pamant.

Cum socotiti si dumneavoastra;
Dar eu gandesc ca-n lumea noastra,
Sunt multi asemenea ca si paingu meu,
Ce fara ostinele se trag in sus mereu,
De coada unui mare;
Si carora le pare
Ca singuri vrednicesc si ca le s-au cazut;
Cand spre caderea lor
Nu trebuie mai mult,
Decat un vantisor.
Next
Previous
* paing - paianjen