Al Donici - Fabule
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com  All rights reserved.
1806-1865
        Cainele Latrand
Casa Memoriala Al Donici, Moldova
Al Donici (1806-1865) - Fabule
Casa Memoriala Al Donici - Moldova
Al Donici - Fabule
    - "Am, am instinct de caine:
     Sa latru pana maine;
Vroi sa raspund menirei de caine credincios.
Cei buni pe langa mine pot trece-n buna pace,
Iar cei rai sa se teama! Eu am cu ei a face,
     La ei dau furios,
     Am, am, am drit de caine
     Sa-i latru pana maine."
Asa batea-ntr-o noapte in targ la negustor,
     Un caine pazitor.
- "Ma mir - ii zice oaia tot de la acea casa -
     Cum nu urasti latrand.
     Cand lumii nici nu-i pasa
     De-un caine hamaind
     Si cum poti tu alege
     Pe rai din acei buni?"
- "Pot, cainele raspunde, eu am instinct, am lege
     De-a nu spune minciuni.
Vezi ist trecator simplu merge cu pas mare,
     Statornic, asezat:
El este bun, isi cata de drum cu nepasare
     Si trece nelatrat.
Dar iata, un rau vine; vez-al cum tot pandeste
     Se trage-ncetisor,
In gandu-i furtisaguri, pradari inchipuieste,
E gata de-orice crima, e gata de omor.
     O, am sa-l latru tare,
Am sa-l veghesc la lume spre pilda, spre-nfruntare,      Si in ograda noastra un pas
     Nu am sa-l las!
     Imi azvarle o paine,
Vrea sa ma-ademeneasca pornit de cuget rau;
Ii dispretuiesc harul, am, am sa bat mereu."
Atunci stapanul casei a alergat la caine,
     De care avu noroc,
Caci raul era gata sa-l prade dandu-i foc;
El netezi dulaul si-i zice: - "Ar fi bine
La-ndatoriri in parte sa fim noi toti ca tine."
Next
Previous