Al Donici - Fabule
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com  All rights reserved.
1806-1865
        Bricele
Casa Memoriala Al Donici, Moldova
Al Donici (1806-1865) - Fabule
Casa Memoriala Al Donici - Moldova
Al Donici - Fabule
Eram in hotarare de fabuli sa ma las.
E grea aceasta cale la muntele Parnas;
Dar unchiul, care strange nepotului avere,
     Ce vrea de la el cere.
     Asa un unchi al meu,
Usoara sa-i stea tarana si sufletul ferice,
     Prin testamentul sau
Ma leaga ca sa public o fabula de brice:
Plinesc a lui vointa ca sfanta datorie.

El imi spunea c-odata, intr-o calatorie,
     Stand sara la popas,
Gasi un vechi prieten, cu care a si mas.
Ei decuseara-n vorbe de ras, de desfatare,
     Cu pace-au adormit.
A doua zi, cand unchiul meu din somnu-i s-a trezit,
Pe scumpul sau prieten vazu in alta stare.
     Si-asa de greu ofta,
     Ca iti venea a crede
     Ca-n ea pieire-si vede.
- "Ce-ti este, frate draga - ii zice unchiul meu -
     Au nu cumva ti-e rau?"
- "Oh, nu - raspunse cela - sunt sanatos, sunt bine;
Dar e o-mprejurare mai trista pentru mine,
     Ca trebui sa ma rad
Si barba mi-e ghimpoasa ca frunza cea de brad."
- "Atata-i tot, sa vede ca brice ai tampite?"
     - "E prea adevarat,
Eu unul ma tem, frate, de brice ascutite."
     - "Apoi nu-i de mirat,
Tu insusi iti faci raul. Intreaba si-ti vor spune
Toti cei ce se rad singuri: ca tu cu brice bune
Te-i rade mult mai lesne si mai nevatamat,
     Decat cu cutitoaie
     Ce pielea ti-o despoaie."

A unchiului idee ca sa v-o lamuresc,
     Rog sa luati aminte:
     Ca unii se feresc
     De oamenii cu minte
     Si sunt mai bucurosi
     De cei la cap mai grosi.
Next
Previous
* tampit - tocit, ciuntit