Al Donici - Fabule
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com  All rights reserved.
1806-1865
   Ochii si Nasul
Casa Memoriala Al Donici, Moldova
Al Donici (1806-1865) - Fabule
Casa Memoriala Al Donici - Moldova
Al Donici - Fabule
Urma cearta dinioare intre ochi s-un nas vecin,
Cui din doi dupa dreptate ochelarii se cuvin?
Advocat se facu limba si pe nasul apara,
Iar urechea, prezidentul, a ei ziceri asculta.
Atunci limba, cu talent,
A zis catre president:
- "Dreapta pleaca-ne ureche,
Sa auzi dovezi o mie
Prin inscris si marturie,
Cum din vremea cea mai veche,
Neam de nas tot necurmat
Ochelarii a purtat.
Si-i se cade cea mosie
Trecuta-n paragrafie."
O comisie de mazili,
Randuita chiar pe nas,
A gasit c-intre movili
Brazda ce-ochelarii a tras:
- "Tribunalul va ierta
Sa pot pilde arata:
Fata daca ar fi ramas,
De-ntamplari, sa n-aibe nas,
Cine ar fi acel magar
Ca sa poarte ochelari?
Din aceste lamurit
Dupa legi am dovedit:
Cum ca pentru nas anume
Ochelarii s-au urzit,
S-ochelarilor in lume
Post pe nas s-a randuit!"
La aceasta limbutie,
Bravo-n sala a rasunat,
Iar nasul de bucurie
De trei ori a stranutat!
Dar ghibacea noastra limba
A ei sistema o schimba
Si chiar pentru alta parte,
Paragrafuri tot din carte
Asa vederate a scos,
Ca a dovedit pe dos,
Fara nici un pic favor
Nici prepus de strambatate,
Cum ca ochii au dreptate
Preste ochelarii lor.
Dar urechea, care-n fapta
A limbei a inteles
Mituire in protes,
Hotarare-ncheie dreapta:
- "Nasul drit de proprietar
Aibe preste ochelari,
Ochii sa vor margini
Pre ei numai a privi!"
Next
Previous
*  paragrafie - acte