Al Donici - Fabule
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com  All rights reserved.
1806-1865
     Taranul si Calul
Casa Memoriala Al Donici, Moldova
Al Donici (1806-1865) - Fabule
Casa Memoriala Al Donici - Moldova
Al Donici - Fabule
Taranul semana ovaz in primavara,
Iar calul, ce l-a adus in carucioara,
     Privind la samanat,
Fierbea in gandul sau asa un rezultat:
- "Ma mir, cum zic de om ca este o fiinta,
Aleasa prin a lui mintii iscusinta?
     Eu nu vad la dans' minte
     Macar de un graunte.
Si oare poate fi mai mare nebunie,
Decat sa scurme el ograda si campie,
Si apoi sa presara ovaz sau alta paine,
     Cand mult mai bine,
     Ovazul sa-l dea mie
Ori murgusorului, iar paine la gaine,
Sau pana in sfarsit sa tie in pastrare,
Incai s-ar fi vazut a lui scumpete mare.
Iar ca sa lepede pe dealuri si pe vai,
     E numai o dovada
     Ca oamenii in fapta
     Sunt foarte natarai!"

     Dar toamna-mbelsugata
     Adusa multe roada:
La una douazeci ovazul a sporit,
     S-a strans, s-a umblacit
Si-acelasi cal din el a ospatat tain,
     Pe zi causul plin.

     Ne e de laudat
A dobitocului semetul rezultat.
Dar, oare nu asa? din oameni, indraznetii
Cuteaza-a cerceta vointa providentii,
     Far-a putea strabate
A ei oranduieli si cai nestramutate.
Next
Previous