Al Donici - Fabule
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com  All rights reserved.
1806-1865
       Taranul si Oaia
Casa Memoriala Al Donici, Moldova
Al Donici (1806-1865) - Fabule
Casa Memoriala Al Donici - Moldova
Al Donici - Fabule
Taranul a tras pe oaie-n gidecata,
Cu reclamatie de criminala fapta.
Iar vulpe, pe atunci fiind giudecatoare,
Indata a luat pricina-n cercetare
Si, dupa formi, intai chemari s-au randuit
Atat paratei oi, cat si jaluitori.
Tromise inadins prin vrednic slujitori,
Si-adeverintele la tact s-au primit.
     Iar la infatisare,
Taranul a propus aceste urmatoare:
- "Cutare luna, zi, cinstita giudecata!
La mine doi claponi pierira din poiana,
A caror pene si puful au ramas,
Si oaia singura cu pasarile-a mas.
     Dar oaia a raspuns
     Ca-asemene prepus,
     De sine-i prihanit,
Caci toata noapte ea atunci a dormit;
Ca oaia furtisag nu are din natura.
Precum vecinii caini vor spune lamurit,
Si mai vartos ca ea nu pune carne-n gura.
     Deci dar, s-a hotarat:
"Asa precum parata nu a tagaduit,
Ca cu acei claponi a mas intr-o ograda.
Apoi e indestul de sigura dovada,
Ca ea, puternica, pe slabi a biruit;
Si prin urmare dar, nu cred ca s-a rabdat
     Sa nu-i fi ospatat.
Pentru aceasta eu in cuget zic curat:
Ca pagubasului pelcica sa se deie,
Iar carne-n tribunal depozit sa se ieie."
Next
Previous