Al Donici - Fabule
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com  All rights reserved.
1806-1865
        Doi Caini
Casa Memoriala Al Donici, Moldova
Al Donici (1806-1865) - Fabule
Casa Memoriala Al Donici - Moldova
Al Donici - Fabule
     Un caine, de pe neam dulau,
Prielnec, credincios catre stapanul sau,
     Odata a vazut
     Pe vechiul cunoscut,
     Juju, catel tarcat,
Ce din ograda an in curte s-a luat,
Si carele acum la o fereastra-n casa,
Sezand pe un covor de cele mai frumoasa,
     Afara mandru se uita.
     - "Jujuca: ce mai faci mata?"
Intreaba cainele, din coada dand incet.
(Acesta intre caini e semnul de respect.)
- "Iti multumesc, mon cher! raspunsa lul Juju.
Sunt bine. Dorm, mananc, alerg, ma harjonesc
Si pe saltele moi cand vreau ma tavalesc.
     Dar spune-mi: ce faci tu?"
- "Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger,
     Pazind ograda la boier;
     Dorm langa poarta, sau cu caii,
Si la bucatari ades mananc batai.
Ba ieri si un fecior trei lovituri mi-a tras,
Pentru ca n-am latrat la vreme si la ceas.
     Dar tu, Juju, cu ce-ntamplare
Ai capatat favor asupra-ti asa mare?
Ce slujba la stapan in fapta implinesti?
Fiind atat de mic, in ce te bizuiesti?"
- "Eu! a raspuns Juju. Ma mir de intrebare!
Eu fac apporte si gioc ca omul pe picioare!"

Din oameni iarasi sunt la soarta in favor,
Pentru ca-n doua labi stiu a umbla usor
     Si fac apporte
     Cat pot.
Next
Previous