Al Donici - Fabule
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com  All rights reserved.
1806-1865
         Lupul la Pieire
Casa Memoriala Al Donici, Moldova
Al Donici (1806-1865) - Fabule
Casa Memoriala Al Donici - Moldova
Al Donici - Fabule
Un lup noaptea, vrand sa intre tiptil la vreo oierie,
Nimeri din intamplare tocmai intr-o cainarie.
Simtindu-l pe sur aproape, caini toti s-au intaratat,
Latrat, urlet, hreamat mare, ca in iad au ridicat.
     Inarmati cu pusti, ciomege,
Vanatorii se grabesc catre dincotro sa-alerge.
     Caini in a lor iuteala
     Dau pe unde pot navala.
- "Nu lasati, baieti! le striga un vanator mai batran.
Dati lumina! Dati lumina! Sa-l prindem viu pe pagan!"
     Un alt scapara indata
     Si cand la gard: ce sa vada!
     Lupul cinchit intr-un colt.
Cu ochi crunti, cu par pe dos, clantaia din dinti la toti.
Dar vazand ca nu-i de saga, ca pieire-i s-a ales:
     - "Oameni buni! le zisa. Stati!
     Si voi caini, ce-mi sunteti frati!
     Eu aice sunt trimes
     Sol de la neamul lupesc
     Pace sa statornicesc.
(Sigura ca la razboaie: vecinica, nestramutata,
Para la intai galceava cu care pace-i curmata.)
Prigonirile pornite intre noi sa le lasam
Si prietesug, credinta, unii altor sa juram.
Vitele fara de grije vor petrece despre noi
Si chiar insusi noi de altii vom pazi bietele oi ..."
- "Ei, mai draga! ii raspunde vanatorul cel batran.
Tu esti sur, dar eu sunt alb si-n deprindere-mi raman
     Ca cu lupii sa ma-mpac,
     Cand de ploaie ii dezbrac,
     Si prind de pe bot parale:
     Dati, baieti, fara crutare!"
Next
Previous