Al Donici - Fabule
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com  All rights reserved.
1806-1865
        Magarul
Casa Memoriala Al Donici, Moldova
Al Donici (1806-1865) - Fabule
Casa Memoriala Al Donici - Moldova
Al Donici - Fabule
La un taran era o vita de magar,
     Cu care el la toti se lauda;
Caci in parerea lui prea bine se purta.
Si pentru ca-mpregiur erau tot codri mari,
Apoi ca nu cumva, pascand, sa rataceasca
     Magarul laudat,
Si totodata vrand ca sa-l impodobeasca,
Un zurgalau la gat taranul i-a legat;
Magarul s-a facut maret si ingamfat,
(De decoratii el pesemne auzise,
     Ca prea se fudulise.)
Dar rangul nou a fost lui spre osanda mare.
(Urmeaza si la noi aceasta intamplare.)
Eu insa mai intai dator sunt sa va spun,
Ca in purtari era magarul nu pre bun;
Iar pan' la zurgalau el bine petrecea.
Prin tarini, prin gradini, prin curaturi umbla.
S-apoi cam pe furis acasa se-ntorcea.
Acum insa mai rau magarul petrecea.
     Pentru ca rangu nou,
     Sunand prin zurgalau,
Chema cand pe vecin cu vreo despicatura
Sa deie pe magar afar' din curatura,
Cand pe stapanul sau cu jardia in mana,
     Sa-l scoata din gradina;
     Apoi si pe jitar,
Sa-i rupa coastele cu paru din ogara,
     Incat bietul magar,
Stalcit si osandit, ramasa mai sa moara.

Si oamenii acei la rang inaintatti
Patesc asemene, cand sunt interesati;
     Pentru ca rangu nou,
     Lor este zurgalau,
     Ce suna de departe
     Vadindu-le a lor fapte.
Next
Previous