Al Donici - Fabule
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com  All rights reserved.
1806-1865
Vulturul si Albina
Casa Memoriala Al Donici, Moldova
Al Donici (1806-1865) - Fabule
Casa Memoriala Al Donici - Moldova
Al Donici - Fabule
O, cat sunt de fericiti
Cei de soarta lor slaviti!
Caci ei si spre fapta mare
Au a slavei indemnare.
Dar si cei ce ostenesc
Intru binele obstesc,
Neprivind la rasplatire,
Sunt prea vrednici de cinstire.

Vulturul pe o albina
A zarit-o in gradina,
La revarsatul de zori,
Bazaind pe langa flori.
Si i-a zis: -"O, ticaloasa,
Albina nesatioasa!
Tu petreci a ta viata
Tot pe flori si pe verdeata,
Migalind necontenit
Nu stiu pentru ce sfarsit".
Dar nici insuti tu nu stii
Care-i munca ta cea buna,
Cand ca tine mii de mii
Mierea la un stup aduna.
Iar apoi, ce fericire
Mostenesc eu de la fire!
Cum aripile-mi intind
Si ma desfatez zburand
Catre ceruri, catre soare:
De a mea putere mare,
Pasarile lumii toate
Fug, s-ascund inspaimantate."
-"Fii tu in veci preaslavit,
Albina lui a rostit.
Joe sa te noroceasca
Si anii sa-ti inmulteasca.
Iar eu fiind randuita,
Obstei sa ostenesc,
Ma cunosc prea fericita
Cand fagurii ii privesc,
Lucrati de mii de albine;
Si stiu ca de la mine
Un pic de miere macar
S-a adus intru bun dar.
Next
Previous