| George Cosbuc 1866 - 1918 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Noapte de vara - 1892 Balade si idile |
| George Cosbuc - 1892 Balade si idile |
 |
| - |
| Zarile, de farmec pline, Stralucesc in luminis; Zboara mierlele-n tufis Si din codri noaptea vine Pe furis. |
| Care cu poveri de munca Vin incet si scartaind; Turmele s-aud mugind, Si flacaii vin pe lunca Haulind. |
| Cu cofita, pe-ndelete, Vin neveste de la rau; Si cu poala prinsa-n brau Vin cantand in stoluri fete De la grau. |
| De la garla-n palcuri dese Zgomotosi copiii vin; Satul e de vuet plin; Fumul alb alene iese Din camin. |
| Dar din ce in ce s-alina Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Linistea-i acum deplina Si-a-nnoptat. |
| Focul e-nvelit pe vatra, Iar opaitele-au murit, Si prin satul adormit Doar vreu cane-n somn mai latra Ragusit. |
| Iat-o! Plina, despre munte Iese luna din bradet Si se nalta,-ncet-incet, Ganditoare ca o frunte De poet. |
| Ca un glas domol de clopot Suna codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. |
| Dintr-un timp si vantul tace; Satul doarme ca-n mormant- Totu-i plin de duhul sfant; Linistee-n vazduh si pace Pe pamant. |
| Numai dorul meu colinda, Dorul tanar si pribag, Tainic se-ntalneste-n prag, Dor cu dor sa se cuprinda Drag cu drag. |