George Cosbuc 1866 - 1918
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com. All rights reserved.
 Over 300 Romanian Newspapers
link2romania
El-Zorab  - 1893 Balade si idile
George Cosbuc - 1893 Balade si idile
back
George Cosbuc
La pasa vine un arab,
Cu ochii stinsi, cu graiul slab.
- "Sunt, pasa, neam de beduin,
Si de la Bab-el-Manteb vin
     Sa-l vand pe El-Zorab.
Arabii toti rasar din cort,
Sa-mi vada robul, cand il port
Sa-l joc in frau, si-l las in trap!
Mi-e drag cu ochii mei din cap
     Si nu l-as da nici mort.
Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Si de amar indelungat,
Nevestei mele i-a secat
     Al laptelui izvor!
Ai mei pierduti sunt, pasa, toti;
O, mantuie-i, de vrei, ca poti!
Da-mi bani pe cal! Ca sunt sarac!
Da-mi bani! Daca-l gasesti pe plac,
     Da-mi numai cat socoti!"
El poarta calul, dand ocol,
In trap grabit, in pas domol,
Si ochii pasei mari s-aprind;
Carunta-i barba netezind,
     Sta mut, de suflet gol.
- "O mie de techini primesti?"
- "O, pasa, cat de darnic esti!
Mai mult decat in visul meu!
Sa-ti rasplateasca Dumnezeu,
     Asa cum imi platesti!"
Arabul ia, cu ochii plini
De zambet, miia de techini -
De-acum, de-acum ei sunt scapati,
De-acum vor fi si ei bogati,
     N-or cere la straini!
Nu vor trai sub cort in fum,
Nu-i vor cersi copii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrama;
Si vor avea si ei ce da
     Saracilor de-acum! -
El strange banii mai cu foc,
Si pleaca, beat de mult noroc,
Si-alearga dus s-un singur gand;
Deodata insa tremurand,
     Se-ntoarce, sta pe loc.
Se uita la bani, si pal
Se clatina, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveste drept;
Cu pasii rari, cu fruntea-n piept,
     S-apropie de cal.
Cuprinde gatul lui plangand
Si-n aspra-i coama ingropat
Obrajii palizi: - "Pui de leu,
Suspina trist. Odorul meu,
     Tu stii ca eu te vand!
Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor;
De-acum smochini, din mana lor,
     Ei n-or avea cui da!
Ei nu vor mai iesi cu drag
Sa-ntinda mainile din prag,
Sa-i iau cu mine-n sea pe rand!
Ei nu vor mai iesi razand
     In calea mea sirag!
Copiii mei cum sa-i imbun?
Nevestei mele ce sa-i spun,
Cand va-ntreba de El-Zorab?
Va rade-ntregul neam arab
     De bietul Ben-Ardun!
Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmandu-te la pas,
Nici in genunchi la al tau glas
     El nu va mai cadea!
Pe-Ardun al tau, pe Ben-Ardun
N-ai sa-l mai vezi in zbor nebun
Pe urma unui soim usor,
Ca sa-ti impuste soimu-n zbor;
     Nu-i vei pofti: Drum bun!
Nu vei zambi cum salta-n vant
Ardun al tau in alb vestmant;
Si ca sa simti sosirea lui,
Mai mult de-acum tu n-o sa pui
     Urechea la pamant!
O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum tii tu narile-n pamant
Si coada ta fuior in vant,
     In zbor de randunea!
Cum mesteci spuma alba-n frau,
Cum joci al coamei galben rau,
Cum iei pamantul in galop
Si cum te-asterni ca un potop
     De trasneste-n pustiu!
Stia pustiul de noi doi
Si zarea se-ngrozea de noi -
Si tu de-acum al cui vei fi?
Si cine te va ma scuti
     De vanturi si de ploi?
Nu vor grai cu tine bland,
Te-or injura cu toti pe rand
Si te vor bate, -odorul meu,
Si te-or purta si mult, si greu;
     Lasa-te-vor flamand!
Si te vor duce la razboi,
Sa mori, tu, cel crescut de noi! ...
Ia-ti banii, pasa! Sunt sarac,
Dar fara cal eu ce sa fac?
      Da-mi calul inapoi!"
Se-ncrunta pasa: - "Esti nebun?
Voiesti pe ianicerti sa-i pun
Sa te dea cainilor? Asa?
E calul meu, si n-astepta
     De doua ori sa-ti spun!"
- "Al tau? Acel care-l crescu,
Iubindu-l, cine-i: eu, ori tu?
De dreapta cui asculta el?
Din leu turbat facand-l miel?
     Al tau? O, pasa, nu!
Al meu e! Pentru calul meu
Ma prind de piept cu Dumnezeu -
Ai inima! Tu poti sa ai
Mai vrednici si mai mandri cai,
     Dar eu, stapane, eu?
Intraga mila ta o cer!
Alah e drept si-Alah din cer
Va judeca ce-i intre noi,
Ca ma rapesti si ma despoi,
     M-arunci pe drum sa pier.
Si lumea te va blestema
Ca-i blestem faptura ta!
Voi merge, pasa, sa cersesc,
Dar mila voastra n-o primesc -
     Ce bine-mi poti tu da? "
Da pasa semn - "Sa-l dezbracati
Si binele in vergi i-l dati!"
Sar eunucii, vin, il prind -
Sa-ntoarce arabul rasarind
     Cu ochii inghetati.
El scoate grabnic un pumnal,
Si-un val de sange, rosu val
De sange cald a izvorit
Din nobil-incomatul gat,
     Si cade mortul cal.
Sta pasa beat, cu ochi topiti,
Se trag spahii-ncremeniti.
Si-arabul, in genunchi plecat,
Saruta sangele-nghegat
     Pe ochii-ntepeniti.
Sa-ntoarce-apoi cu ochi pagani
Si-arunca fierul crunt din maini:
- "Te-or razbuna copiii mei!
Si-acum ma taie, daca vrei,
     Si-arunca-ma la cani!"