| George Cosbuc 1866 - 1918 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| El-Zorab - 1893 Balade si idile |
| George Cosbuc - 1893 Balade si idile |
 |
| La pasa vine un arab, Cu ochii stinsi, cu graiul slab. - "Sunt, pasa, neam de beduin, Si de la Bab-el-Manteb vin Sa-l vand pe El-Zorab. |
| Arabii toti rasar din cort, Sa-mi vada robul, cand il port Sa-l joc in frau, si-l las in trap! Mi-e drag cu ochii mei din cap Si nu l-as da nici mort. |
| Dar trei copii de foame-mi mor! Uscat e cerul gurii lor; Si de amar indelungat, Nevestei mele i-a secat Al laptelui izvor! |
| Ai mei pierduti sunt, pasa, toti; O, mantuie-i, de vrei, ca poti! Da-mi bani pe cal! Ca sunt sarac! Da-mi bani! Daca-l gasesti pe plac, Da-mi numai cat socoti!" |
| El poarta calul, dand ocol, In trap grabit, in pas domol, Si ochii pasei mari s-aprind; Carunta-i barba netezind, Sta mut, de suflet gol. |
| - "O mie de techini primesti?" - "O, pasa, cat de darnic esti! Mai mult decat in visul meu! Sa-ti rasplateasca Dumnezeu, Asa cum imi platesti!" |
| Arabul ia, cu ochii plini De zambet, miia de techini - De-acum, de-acum ei sunt scapati, De-acum vor fi si ei bogati, N-or cere la straini! |
| Nu vor trai sub cort in fum, Nu-i vor cersi copii-n drum, Nevasta lui se va-ntrama; Si vor avea si ei ce da Saracilor de-acum! - |
| El strange banii mai cu foc, Si pleaca, beat de mult noroc, Si-alearga dus s-un singur gand; Deodata insa tremurand, Se-ntoarce, sta pe loc. |
| Se uita la bani, si pal Se clatina, ca dus de-un val, Apoi la cal priveste drept; Cu pasii rari, cu fruntea-n piept, S-apropie de cal. |
| Cuprinde gatul lui plangand Si-n aspra-i coama ingropat Obrajii palizi: - "Pui de leu, Suspina trist. Odorul meu, Tu stii ca eu te vand! |
| Copiii mei nu s-or juca Mai mult cu frunze-n coama ta, Nu te-or petrece la izvor; De-acum smochini, din mana lor, Ei n-or avea cui da! |
| Ei nu vor mai iesi cu drag Sa-ntinda mainile din prag, Sa-i iau cu mine-n sea pe rand! Ei nu vor mai iesi razand In calea mea sirag! |
| Copiii mei cum sa-i imbun? Nevestei mele ce sa-i spun, Cand va-ntreba de El-Zorab? Va rade-ntregul neam arab De bietul Ben-Ardun! |
| Raira, tu, nevasta mea, Pe El-Zorab nu-l vei vedea De-acum, urmandu-te la pas, Nici in genunchi la al tau glas El nu va mai cadea! |
| Pe-Ardun al tau, pe Ben-Ardun N-ai sa-l mai vezi in zbor nebun Pe urma unui soim usor, Ca sa-ti impuste soimu-n zbor; Nu-i vei pofti: Drum bun! |
| Nu vei zambi cum salta-n vant Ardun al tau in alb vestmant; Si ca sa simti sosirea lui, Mai mult de-acum tu n-o sa pui Urechea la pamant! |
| O, calul meu! Tu, fala mea, De-acum eu nu te voi vedea Cum tii tu narile-n pamant Si coada ta fuior in vant, In zbor de randunea! |
 |
| Cum mesteci spuma alba-n frau, Cum joci al coamei galben rau, Cum iei pamantul in galop Si cum te-asterni ca un potop De trasneste-n pustiu! |
| Stia pustiul de noi doi Si zarea se-ngrozea de noi - Si tu de-acum al cui vei fi? Si cine te va ma scuti De vanturi si de ploi? |
| Nu vor grai cu tine bland, Te-or injura cu toti pe rand Si te vor bate, -odorul meu, Si te-or purta si mult, si greu; Lasa-te-vor flamand! |
| Si te vor duce la razboi, Sa mori, tu, cel crescut de noi! ... Ia-ti banii, pasa! Sunt sarac, Dar fara cal eu ce sa fac? Da-mi calul inapoi!" |
| Se-ncrunta pasa: - "Esti nebun? Voiesti pe ianicerti sa-i pun Sa te dea cainilor? Asa? E calul meu, si n-astepta De doua ori sa-ti spun!" |
| - "Al tau? Acel care-l crescu, Iubindu-l, cine-i: eu, ori tu? De dreapta cui asculta el? Din leu turbat facand-l miel? Al tau? O, pasa, nu! |
| Al meu e! Pentru calul meu Ma prind de piept cu Dumnezeu - Ai inima! Tu poti sa ai Mai vrednici si mai mandri cai, Dar eu, stapane, eu? |
| Intraga mila ta o cer! Alah e drept si-Alah din cer Va judeca ce-i intre noi, Ca ma rapesti si ma despoi, M-arunci pe drum sa pier. |
| Si lumea te va blestema Ca-i blestem faptura ta! Voi merge, pasa, sa cersesc, Dar mila voastra n-o primesc - Ce bine-mi poti tu da? " |
| Da pasa semn - "Sa-l dezbracati Si binele in vergi i-l dati!" Sar eunucii, vin, il prind - Sa-ntoarce arabul rasarind Cu ochii inghetati. |
| El scoate grabnic un pumnal, Si-un val de sange, rosu val De sange cald a izvorit Din nobil-incomatul gat, Si cade mortul cal. |
| Sta pasa beat, cu ochi topiti, Se trag spahii-ncremeniti. Si-arabul, in genunchi plecat, Saruta sangele-nghegat Pe ochii-ntepeniti. |
| Sa-ntoarce-apoi cu ochi pagani Si-arunca fierul crunt din maini: - "Te-or razbuna copiii mei! Si-acum ma taie, daca vrei, Si-arunca-ma la cani!" |
 |