George Cosbuc 1866 - 1918
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com. All rights reserved.
 Over 300 Romanian Newspapers
link2romania
Chindia  - 1900 Ziarul unui pierde-vara
George Cosbuc - 1900 Ziarul unui pierde-vara
back
George Cosbuc
Stau acum pe-o buturuga
     Si ma uit prin vai,
Nu-i mai mult decat o fuga
Pana-n deal; si parca-i oaste
Cum se vad in sir pe coaste
     Sutele de clai.
Imprejurul meu invie
     Toate cate sunt,
Ce de joc si veselie,
Cand e soarele la toaca!
Iata-le, sarind se joaca
     Undele de vant.
Una printre clai s-ascunde;
     Umbla pe furis,
Dupa ea mai multe unde,
Fuge care mai de care,
Dar, cotind, gonita sare
     Repede-n tufis.
Toate-n camp acum s-aduna
     Crangul rascolind,
Iar frunzisul suna, suna!
Dar pe cand alearga ceata,
Iat-o, din tufis, sireata,
     Iese hohotind.
Ies, cu capul dat pe spate,
     Soatele-i spre vai;
Razvratesc, intunecate,
Brazdele de fan, se-ncurca
Printre spini si iarasi urca
     Coasta, printre clai.
Si mereu asa colinda
     Dealurile-ntregi,
Si-n sfarsit, cand e s-o prinda
Toate cad pe ea deodata,
Din gramada-ncaierata
     Nu le mai alegi.
Multe guri acum se-ngaima,
     Valmasag nespus;
Paiele din camp, de spaima,
In vartej acolo prinse
Se rotesc si joaca-mpinse,
     Se ridica-n sus.
Linistite-n urma toate
     Tac si stau pe loc,
Nu stiu, de-obosite, poate.
Ori aleg prin uga-buga
Dupa cine sa mai fuga
     Intr-al doilea joc.
Ca-n curand incep sa salte
     Pe sub tei; si cern
Flori de tei din crangi inalte.
Loc facandu-le sa treaca,
Ierbi si flori pe camp s-apleaca,
     Spicele s-astern.
Iar din tei, privind la ele,
     Ispititi de joc,
Niste pui de randunele
Si-au uitat mancarea-n gura;
Jocul asta nu-l stiura!
     Cerule, fa loc!
Una-ncepe-acum sa-si bata
     Aripile-n vant,
Iata-i toti acum deodata
Ciripind in zari senine;
Iar pe sus pe-acolo-i bine,
     Nu ca pe pamant!
Si se-ncinge-o veselie,
     Toate sar mereu,
Flori si ierburi din campie,
Vant si flori si randunele
Vesel, de-as putea cu ele
     M-as juca si eu!
Gatul mierlele-ntinzandu-l
     Nici nu mai ajung
Sa rasufle,-asa li-e gandul
La ce vad, la cate-asculta,
Si-n uimirea lor cea multa
     Suiera-ndelung.
Veverita, de mirare,
     Cand e-n varf de fag,
Cand p-un ram, cand pe-altul sare.
Dupa cum mai bun e locul
Printre crengi sa vada jocul
     Cel asa de drag.
Iata-i iepurii, nebunii,
     Coarne-n cap isi pun,
Stau in doua labe unii,
Altii peste cap s-arunca,
Sturzii hohotesc pe lunca,
     Si, de ras nebun.
Pitpalacu-n grau sughita,
     Iar nepotii lui
Dupa mama cea pestrita,
Mai pestriti ca ea la pene,
Sprinteni fug prin buruiene
     Doisprezece pui.
Si mereu se-ncinge jocul,
     Pana pe-nserat
Si e plin de raset locul,
Plin de cantec deal si vale.
Cate-un nor drumet pe cale,
     Galben de mirat,
Sta pe loc acolo-n naltul
     Cerului privind,
Pleac-apoi. Dar vine altul.
Nu stiu ce gandeste norul,
Dar atotstapanitorul
     Soare-n cer, zambind,
Ca un mos privind nepotii,
     Zice: -"Asa, baieti!
Veseli si la joc cu totii!
Pentru asta-mi place mie
Truda mea de-o vesnicie
     Sa tot nasc vieti!"