| George Cosbuc 1866 - 1918 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Chindia - 1900 Ziarul unui pierde-vara |
| George Cosbuc - 1900 Ziarul unui pierde-vara |
 |
| Stau acum pe-o buturuga Si ma uit prin vai, Nu-i mai mult decat o fuga Pana-n deal; si parca-i oaste Cum se vad in sir pe coaste Sutele de clai. |
| Imprejurul meu invie Toate cate sunt, Ce de joc si veselie, Cand e soarele la toaca! Iata-le, sarind se joaca Undele de vant. |
| Una printre clai s-ascunde; Umbla pe furis, Dupa ea mai multe unde, Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufis. |
| Toate-n camp acum s-aduna Crangul rascolind, Iar frunzisul suna, suna! Dar pe cand alearga ceata, Iat-o, din tufis, sireata, Iese hohotind. |
| Ies, cu capul dat pe spate, Soatele-i spre vai; Razvratesc, intunecate, Brazdele de fan, se-ncurca Printre spini si iarasi urca Coasta, printre clai. |
| Si mereu asa colinda Dealurile-ntregi, Si-n sfarsit, cand e s-o prinda Toate cad pe ea deodata, Din gramada-ncaierata Nu le mai alegi. |
| Multe guri acum se-ngaima, Valmasag nespus; Paiele din camp, de spaima, In vartej acolo prinse Se rotesc si joaca-mpinse, Se ridica-n sus. |
| Linistite-n urma toate Tac si stau pe loc, Nu stiu, de-obosite, poate. Ori aleg prin uga-buga Dupa cine sa mai fuga Intr-al doilea joc. |
| Ca-n curand incep sa salte Pe sub tei; si cern Flori de tei din crangi inalte. Loc facandu-le sa treaca, Ierbi si flori pe camp s-apleaca, Spicele s-astern. |
| Iar din tei, privind la ele, Ispititi de joc, Niste pui de randunele Si-au uitat mancarea-n gura; Jocul asta nu-l stiura! Cerule, fa loc! |
| Una-ncepe-acum sa-si bata Aripile-n vant, Iata-i toti acum deodata Ciripind in zari senine; Iar pe sus pe-acolo-i bine, Nu ca pe pamant! |
| Si se-ncinge-o veselie, Toate sar mereu, Flori si ierburi din campie, Vant si flori si randunele Vesel, de-as putea cu ele M-as juca si eu! |
| Gatul mierlele-ntinzandu-l Nici nu mai ajung Sa rasufle,-asa li-e gandul La ce vad, la cate-asculta, Si-n uimirea lor cea multa Suiera-ndelung. |
| Veverita, de mirare, Cand e-n varf de fag, Cand p-un ram, cand pe-altul sare. Dupa cum mai bun e locul Printre crengi sa vada jocul Cel asa de drag. |
| Iata-i iepurii, nebunii, Coarne-n cap isi pun, Stau in doua labe unii, Altii peste cap s-arunca, Sturzii hohotesc pe lunca, Si, de ras nebun. |
| Pitpalacu-n grau sughita, Iar nepotii lui Dupa mama cea pestrita, Mai pestriti ca ea la pene, Sprinteni fug prin buruiene Doisprezece pui. |
| Si mereu se-ncinge jocul, Pana pe-nserat Si e plin de raset locul, Plin de cantec deal si vale. Cate-un nor drumet pe cale, Galben de mirat, |
| Sta pe loc acolo-n naltul Cerului privind, Pleac-apoi. Dar vine altul. Nu stiu ce gandeste norul, Dar atotstapanitorul Soare-n cer, zambind, |
| Ca un mos privind nepotii, Zice: -"Asa, baieti! Veseli si la joc cu totii! Pentru asta-mi place mie Truda mea de-o vesnicie Sa tot nasc vieti!" |
 |
 |