| George Cosbuc 1866 - 1918 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Trei, Doamne, si toti trei - 1891 Balade si idile |
| George Cosbuc - 1891 Balade si idile |
 |
| Avea si dansul trei feciori, Si i-au plecat toti trei deodata La tabara, sarmanul tata! Ce griji pe dansul, ce fiori, Cand se gandea ca-i greu razboiul, N-ai timp sa simti ca mori. |
| Si luni trecut-au dupa luni Si-a fost de veste lumea plina, Ca steagul turcului se-nchina; Si mandrii codrului pauni, Romanii, -au ispravit razboiul, Ca s-au batut nebuni. |
| Scria-n gazeta ca s-a dat Porunca sa se-ntoarca-n tara Toti cei plecati de asta-vara Si rand pe rand veneau in sat Si ieri si astazi cate unul Din cei care-au plecat. |
| Si-ai lui intarziau! Plangand De drag ca are sa-i revada, Sta ziua-n prag, iesea pe strada Cu ochii zarea masurand, Si nu veneau! Si dintr-o vreme Gemea, batut d-un gand. |
| Nadejdea calda-n el slabea, Pe cat crestea de rece gandul. El a-ntrebat pe toti d-a randul, Dar nimeni stire nu-i stia, El pleaca-n urma la cazarma Sa afle ce dorea. |
| Caprarul vechi ii iese-n prag. -"Ce-mi face Radu?" el intreaba, De Radu-i este mai cu graba, Ca Radu-i este cel mai drag. -"E mort! El a cazut la Plevna In cel dintai sirag!" |
| O, bietul om! De mult simtea Ca Radu-i dus de pe-asta lume, Dar astazi, cand stia anume, El sta nauc si nu credea. Sa-i moara Radu! Acest lucru El nu-l intelegea. |
| Blestem pe tine, brat dusman! -"Dar George-al nostru cum o duce?" -"Sub glie, taica, si sub cruce, Lovit in piept d-un iatagan!" -"Dar bietul Mircea?" -"Mort si Mircea, Prin vai pe la Smardan." |
| El n-a mai zis nici un cuvant; Cu fruntea-n piept, ca o statuie, Ca un Cristos batut in cuie, Tinea privirile-n pamant, Parea ca vede dinainte-i Trei morti intr-un mormant. |
| Cu pasul slab, cu ochii beti El a plecat, gemand p-afara, Si-mpleticindu-se pe scara, Chema pe nume pe baieti, Si sa proptea de slab, sarmanul, Cu mana de pereti. |
| Nu se simtea de-i mort ori treaz. N-avea puteri sa se simteasca; El trebuia sa s-odihneasca - Pe-o piatra-n drum sub un zaplaz S-a pus, inmormantand in palme-i Slabitul sau obraz. |
| Si-a stat asa, pierdut si dus. Era-n amiezi si-n miez de vara Si soarele-a scazut spre seara, Si-n urma soarele-a apus. Iar bietul om sta tot acolo Ca mort, precum s-a pus. |
| Treceau barbati, treceau femei, Si uruiau trasuri pe strada. Soldati treceau facand parada, Si-atunci destept privi la ei Si-si duse pumnii strans pe tample: "Trei, doamne, si toti trei!" |