George Cosbuc 1866 - 1918
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com  All rights reserved.
 Over 300 Romanian Newspapers
link2romania
Trei, Doamne, si toti trei  - 1891 Balade si idile
George Cosbuc - 1891 Balade si idile
George Cosbuc
Avea si dansul trei feciori,
Si i-au plecat toti trei deodata
La tabara, sarmanul tata!
Ce griji pe dansul, ce fiori,
Cand se gandea ca-i greu razboiul,
     N-ai timp sa simti ca mori.
Si luni trecut-au dupa luni
Si-a fost de veste lumea plina,
Ca steagul turcului se-nchina;
Si mandrii codrului pauni,
Romanii, -au ispravit razboiul,
     Ca s-au batut nebuni.
Scria-n gazeta ca s-a dat
Porunca sa se-ntoarca-n tara
Toti cei plecati de asta-vara
Si rand pe rand veneau in sat
Si ieri si astazi cate unul
     Din cei care-au plecat.
Si-ai lui intarziau! Plangand
De drag ca are sa-i revada,
Sta ziua-n prag, iesea pe strada
Cu ochii zarea masurand,
Si nu veneau! Si dintr-o vreme
     Gemea, batut d-un gand.
Nadejdea calda-n el slabea,
Pe cat crestea de rece gandul.
El a-ntrebat pe toti d-a randul,
Dar nimeni stire nu-i stia,
El pleaca-n urma la cazarma
     Sa afle ce dorea.
Caprarul vechi ii iese-n prag.
-"Ce-mi face Radu?" el intreaba,
De Radu-i este mai cu graba,
Ca Radu-i este cel mai drag.
-"E mort! El a cazut la Plevna
     In cel dintai sirag!"
O, bietul om! De mult simtea
Ca Radu-i dus de pe-asta lume,
Dar astazi, cand stia anume,
El sta nauc si nu credea.
Sa-i moara Radu! Acest lucru
     El nu-l intelegea.
Blestem pe tine, brat dusman!
-"Dar George-al nostru cum o duce?"
-"Sub glie, taica, si sub cruce,
Lovit in piept d-un iatagan!"
-"Dar bietul Mircea?" -"Mort si Mircea,
     Prin vai pe la Smardan."
El n-a mai zis nici un cuvant;
Cu fruntea-n piept, ca o statuie,
Ca un Cristos batut in cuie,
Tinea privirile-n pamant,
Parea ca vede dinainte-i
Trei morti intr-un mormant.
Cu pasul slab, cu ochii beti
El a plecat, gemand p-afara,
Si-mpleticindu-se pe scara,
Chema pe nume pe baieti,
Si sa proptea de slab, sarmanul,
     Cu mana de pereti.
Nu se simtea de-i mort ori treaz.
N-avea puteri sa se simteasca;
El trebuia sa s-odihneasca -
Pe-o piatra-n drum sub un zaplaz
S-a pus, inmormantand in palme-i
     Slabitul sau obraz.
Si-a stat asa, pierdut si dus.
Era-n amiezi si-n miez de vara
Si soarele-a scazut spre seara,
Si-n urma soarele-a apus.
Iar bietul om sta tot acolo
     Ca mort, precum s-a pus.
Treceau barbati, treceau femei,
Si uruiau trasuri pe strada.
Soldati treceau facand parada,
Si-atunci destept privi la ei
Si-si duse pumnii strans pe tample:
     "Trei, doamne, si toti trei!"