| George Cosbuc 1866 - 1918 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Pentru Libertate - 1903 Cantece de vitejie |
| George Cosbuc - 1903 Cantece de vitejie |
 |
| Plangem, da, ca prea ne doare! Nu pe noi! Crescuti in chin, Ne-amintim de-un cer cu soare Si-l cunoastem cel putin! Plangem pe copii, sarmanii, Ca-ntr-al temniteii mormant Isi incep in noapte anii, Nestiind ce-i soare sfant. Plangem, da, si strans ne strangem Lang-olalta, cati santem, Dar sa stiti ca nu ne plangem Ca nebunii cari se tem. |
| Robi, meniti prin jocul sortii, Noi ai chinului am fost, Insa nu, si nu, ai mortii! Nu catam noi adapost Nici in mila, nici in ruga; Asta cear-o de la voi Cel ursit sa fie sluga - Dar n-o cereti de la noi! Vom rabda, privind in fata Orisicui, si-a orice chin, Ca noi stim ca-i multa viata Si in noi, si-n cei ce vin. |
| Blastemati pieri-vor regii Cari s-abat din drumul drept - Ne-ati adus stricarea legii Si ne stati cu mana-n piept. O, si-n loc s-aveti rusine, Va mandriti cu ce-ati adus; Dar puterea, stiti voi bine, Nu vi-a dat-o cel-de-sus, Nici eternul domn! Vi-e data De-un vremelnic din Infern! Deci vi-e binecuvantata Si la voi va fi-n etern! |
| Lumile-au vazut mirate Cat de mult iubirati voi Suierul de bici ce bate Far' de mila oameni goi? Dar si pentru noi ramane Timp - ah, cine poate sti? Suierul acesta mane Cant al lui Tirteu va fi! Iar din lantul ce-azi ne strange Pot sa iasa spazi, si pot Spazile sa vada sange, Nu de-al nostru insa tot! |
| Si sfarsitul tau veni-va Azi ori mane, ori mai apoi! Si-o sa poti tu sta-mpotriva Poate-a celor mai vro doi, Dar mai tari prin razbunare Si prin ura lor turbati? O sa fii destul de tare Tot potopul sa-l abati? Eu nu chem aceasta vreme, Dar tiranul brat al tau Face totul ca s-o cheme, Rau ingramadind pe rau. |