| George Cosbuc 1866 - 1918 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Rada - 1889 Balade si idile |
| George Cosbuc - 1889 Balade si idile |
 |
| Are Dochia mult cat are, Nu e mult o fata mare? Ca-ntre domni, dar orisiunde, Daca-ti stie ea raspunde Grai ales si lin ca apa, Apoi las' ca Rada stie Si-n ce fel sa poarte sapa. |
| A fost si ea-n scoli o toamna, Dar gasesti ca ea vreo doamna? Cu cosita galbioara, Ea e nalta si usoara S-o vezi numai si sa tremuri! Si de-abea pe la San-Petru Umple optsprazece vremuri. |
| Sant si-n sat destule fete, Cari de n-au cu ce sa-mbete Ochii omului, au pieptul ele Alb de taleri si margele. Rada, cand o vezi, te fura Cu necontenitul zambet Si cu-a vorbelor caldura. |
| Harnica, din zorii zilei Nu stau manile copilei Fara lucru, tot sa prinda, Casa lor toata-i oglinda. La izvor vezi pe Rodica Pana-n zori, cand pe sub stresini Inca doarme randunica. |
| Pe izlaz nu-i multa hrana, Dar vezi alba ce-i Joiana! Si-n amurg copila-n tinda Foc in vatra vrea s-aprinda, Dar mu-mu, Joiana muge Rada, fa, s-alergi degraba, Ca-n sopron vitelul suge. |
| -"Doar e tare! Haid' mai iute!" Si din drum, ca sa-i ajute, Vin flacaii totdeauna. Nu-i injugi asa cu buna Pe vitel, si Rada-i slaba, Stiu flacaii! Si-si fac seara Pe-aici vecinic ceva treaba. |
| Vaca-i tot ce-au ei, la biata! Toarce-n sat cu ziua fata, Dar e vesela din fire; De noroc si-ndestulire Inima-i in veci e plina: Cand e fericita, spune-mi, Mai mult ce-are o regina? |
| Rada-i nalucire vie, Cand alearga pe campie Si-i bat vanturi in cosita, Ori cand seara sta-n portita, Si-o intrebi: -"Ce-astepti, iubita?" Si pe dup-un stalp s-ascunde, Galbena de zapacita. |
| Dar la holda! Arde soare, Fetele seceratoare Rad si canta, snopi fac graul, Murmura-ntre salcii raul; Fug la rau vreo patru fete, E si Rada? Fug flacaii Si ei, toti, si nu le-e sete. |
| Si-n genunchi atunci pe tarmuri Ea din pumni cat doua sfarmuri Bea, iar Nicu: -"Da-mi si mie!" -"Taci! si bea din palarie!" Cere el, cer multi sa-i deie Rada rade, le da apa, Toti din pumnii ei sa beie. |
| -"Zece stropi nu pot sa-ncapa: Prea e mic pahar de apa!" Si-atunci ea, cand el glumeste, Joaca pumnii si-l stropeste Pe obraz, dar dragalasa Tot ea-l zvanta,-n loc de carpa, Maneca de la camasa. |
| Si cum stie ea s-aleaga Ce-i frumos! Atat de draga O da portul imbracandu-l! Cand o vezi, te-mbata gandul Ca, iubind-o trei dumineci, S-ar mira de tine altarul Ca pacat ai sa cumineci! |
| Iat-o vesela si-aprinsa; Joaca hora! Cum e-ncinsa, Cum isi poarta-a ei faptura, Toata-i ca-n zugravitura Mamele, privind-o-n hora, Sa cotesc: "Olio, tu , leica, Ce mai drac frumos de nora!" |
| De-o-ntalnesc in drum batranii, Ei fac pod cu palma manii Peste ochii slabi, s-o vada: -"Draga mosului, tu, Rada!" Si uimiti de fata Dochii O desmiarda si cand pleaca, Umezi au de lacrami ochii. |
| Dar de-i Rada cat de blanda, Ea de mic-a fost osanda Pentru sat. Si nu-i mirare, Ei flacai, ea fata mare: Pentr-un ras al ei se cearta, Si din joc sa prind feciorii La tranteli, cat doamne iarta! |
| Da! Si Rada-i mare hoata, Poate satul tot sa-l scoata Din sarit, ea stie bine! Dar se teme de-oarecine. Ma-sa e? Fereasca domnul! Alt temut: ca sa nu-si piarda Pe acel ce-i pierde somnul. |
| -"Unde mergi?" -"Ma duc la moara!" -"Viu si eu!" Si din uscioara Vladu iese-n cap de strada. -"Nu m-ajungi!" -"Te-ajung eu, Rada!" Dar fugind i sa desprinde Sortul alb din brau, iar Vladu Nu-i da sortul, ci i-l vinde. |
| -"Ieri mi te-am facut scapata; Azi nu-mi scapi nesarutata!" -"Cum nu scapi din mana fumul Nu-mi esti drag, de ce-mi tii drumul?" Ea nu-si crede-a ei cuvinte; De le-ar crede Vladu insa, Rada si-ar iesi din minte. |
| Si cum vrea sa nu vrea fata, Dragul ia, dragul da plata, Un sarut pacat sa fie? Numai popa sa nu-l stie, Ca te sperie cu iadul M-ar putea speria pe mine Popii toti, de-as fi eu Vladul! |