| George Cosbuc 1866 - 1918 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Craiasa Zanelor - 1888 Balade si idile |
| George Cosbuc - 1888 Balade si idile |
 |
| Orcanul insusi sta domol Si-n ganduri dulci sa pierde, Cand zanele cu pieptul gol Rasar pe lunca verde. Usoare, ca de neguri, fug Prin linistea adanca, Obrajii lor, ca flori de rug, Sant nesarutati inca. |
| Vezi tu departe-n Rasarit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Imprejmuit Cu zid d-argint e locul; Acolo ele-n veci nu mor Si vara-n veci nu moare, Iar ele-si au craiasa lor Si toate sant fecioare. |
| La tara lor nici zmei n-ajung! Dar intr-o zi, la poarta, Batu, de drumul greu si lung Slabita si mai moarta, O fata de-mparat, cerand Un loc de mas, sarmana, Si sa ruga milos de bland, -"Si cum te cheama?" -"Ana." |
| -"Eu nu pot, Ano, sa-ti descui; Acest drept al meu nu e. Craiasei noastre am sa-i spui Sa vie sa-ti descuie." P-un nor de aur lunecand, A zanelor craiasa Venea cu parul raurind, Rau galben de matasa. |
| Craiasa-n purpur si-n smarald S-ascuns, nu s-ascunde, Strabati cu ochii viul cald Al formelor rotunde. Ard flacari ochii ei craiesti Cum sta la zid plecata: -"Descui. Dar eu ma tem ca esti Fecior!" -"Ba nu; sant fata!" |
| Si dandu-i zanele-adapost Traia cu ele sora. Dar intr-o zi a fost ce-a fost Ca nu s-a dus la hora; Si-avand inel, ea se juca Stand singura-ntr-o vale; Pe-acolo doamna se plimba Si-a dat de Ana-n cale. |
| -"Ce ai tu, Ano?" -"Uite ce-i!" Craiasa schimba fete, Ca n-a vazut in viata ei Inel, si ce mandrete! Din piatra tronului din rai Cioplit in flori maestre, El singur unui fiu de crai D-ajuns i-ar fi fost zestre. |
| -"Si cum ii zici?" -"Inel ii zic!" Pe degetul suleget Al zanei pus, pe cel mai mic, Crescut parea pe deget. -"O, da-mi-l mie!" dragalas Se roaga ea-mbatata. -"Ti-l dau, stapano, de ma lasi Sa te cuprind o data!" |
| Craiasa-n veselia ei Cu graba se-nvoieste: -"Ma strangi la piept, si-atata ce-i?" Si pieptul Anei creste, Si cum intinde bratul drept Mai viu ii bate pieptil Si tremura, strangand la piept Pe doamna-sa cu dreptul. |
| -"Atata ce-i?" -"Dar m-a durut! Sa nu pui mana stanga!" Si-n urma zana s-a zbatut Ca prea mult vrea s-o stranga. Asa fac si copiii-n joc Cand nu-si inteleg vrerea, Dar zanei i-a parut d-atunci Ca i-a slabit puterea. |
| A doua zi, sub umbre rari De pom cu floare alba, Facea, avand margaritari, Dintr-insii Ana salba. Craiasa vine iar. Zarind Frumoasa jucarie, Aprinsii-i ochi mai mult s-aprind Sa aib-acea mandrie. |
| -"Ce-i asta?" -"Salba!" Ard razlet Margeanuri rosii-n para, Si n-ai fi dat d-ajunsul pret Al salbei, dand o tara. -"Si cui o dai tu?" patimas Zambind craiasa-ngana. -"Ti-o dau si tie, de ma lasi Sa te sarut, stapana!" |
| Pe nimeni ea n-a sarutat, Ori poate flori si fluturi, Dar pentru salba i-ar fi dat Si-o suta de saruturi. Asa fac doi copii in joc, Cand nu-nteleg ce-i jocul, Dar zanei i-a parut d-atunci Ca i-a pierit norocul. |
| A treia zi, privind in lac Copila, ca-n oglinda, Cerca si nu putea pe plac Un brau pe trup sa-si prinda. Craiasa vine iar. Grabit S-a-ncins atunci craiasa, Si cit de strans i s-a lipit De caldul trup matasa! |
| Ea bate-n palme, vede-n lac Ca stransa-i sta mai bine; Rotunde, ca un cap de mac, Stau sanurile pline, Mai nalta pare, si-n umblat Mladie ca o varga, Ea simte cat de rau i-a stat In haina ei cea larga. |
| Si ochii-i otraviti de dulci La brau salbatici cata. -"Ti-l dau, cu tine de ma culci Alaturea a data!" -"Dar, Ano, pentru ce nu-mi cei Altce, ca am eu multe!" -"Nu vreu!" Si-n urma asta ce-i? De ce sa n-o asculte? |
| Stiti voi povestea, cand un fiu De imparat, odata, In piept cu dor turbat de viu, S-a imbracat in fata. Si-avand in loc de palos fus, Si-n loc de coif naframa, Pe pieptul tanar el si-a pus Altita-n loc de-arama? |
| El sta pe tron, si langa el Ce trist craiasa plange! Cu mana ei cea cu inel Rupandu-si salba, strange Genunchii lui, ea sta-n genunchi! Si braul si-l dezleaga, Si paru-i desfacut manunchi Ii umple fata-ntreaga. |
| -"Eu toate, toate le-am pierdut! Si Dumnezeu ma piarda Din ochii lui, ca te-am crezut!" El rade si-o desmiarda; -"Acum nu-i timp sa te bocesti; Tu vii cu mine-acasa; Craiasa daca nu mai esti, Vei fi imparatesa!" |