George Cosbuc 1866 - 1918
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com. All rights reserved.
 Over 300 Romanian Newspapers
link2romania
Craiasa Zanelor - 1888 Balade si idile
George Cosbuc - 1888 Balade si idile
back
George Cosbuc
Orcanul insusi sta domol
     Si-n ganduri dulci sa pierde,
Cand zanele cu pieptul gol
     Rasar pe lunca verde.
Usoare, ca de neguri, fug
     Prin linistea adanca,
Obrajii lor, ca flori de rug,
     Sunt nesarutati inca.
Vezi tu departe-n Rasarit
     Aprins lucind ca focul
Palatul lor? Imprejmuit
     Cu zid d-argint e locul;
Acolo ele-n veci nu mor
     Si vara-n veci nu moare,
Iar ele-si au craiasa lor
     Si toate sunt fecioare.
La tara lor nici zmei n-ajung!
     Dar intr-o zi, la poarta,
Batu, de drumul greu si lung
     Slabita si mai moarta,
O fata de-mparat, cerand
     Un loc de mas, sarmana,
Si sa ruga milos de bland,
     -"Si cum te cheama?" -"Ana."
-"Eu nu pot, Ano, sa-ti descui;
     Acest drept al meu nu e.
Craiasei noastre am sa-i spui
     Sa vie sa-ti descuie."
P-un nor de aur lunecand,
     A zanelor craiasa
Venea cu parul raurind,
     Rau galben de matasa.
Craiasa-n purpur si-n smarald
     S-ascuns, nu s-ascunde,
Strabati cu ochii viul cald
     Al formelor rotunde.
Ard flacari ochii ei craiesti
     Cum sta la zid plecata:
-"Descui. Dar eu ma tem ca esti
     Fecior!" -"Ba nu; sunt fata!"
Si dandu-i zanele-adapost
     Traia cu ele sora.
Dar intr-o zi a fost ce-a fost
     Ca nu s-a dus la hora;
Si-avand inel, ea se juca
     Stand singura-ntr-o vale;
Pe-acolo doamna se plimba
     Si-a dat de Ana-n cale.
-"Ce ai tu, Ano?" -"Uite ce-i!"
     Craiasa schimba fete,
Ca n-a vazut in viata ei
     Inel, si ce mandrete!
Din piatra tronului din rai
     Cioplit in flori maestre,
El singur unui fiu de crai
     D-ajuns i-ar fi fost zestre.
-"Si cum ii zici?" -"Inel ii zic!"
     Pe degetul suleget
Al zanei pus, pe cel mai mic,
     Crescut parea pe deget.
-"O, da-mi-l mie!" dragalas
     Se roaga ea-mbatata.
-"Ti-l dau, stapano, de ma lasi
     Sa te cuprind o data!"
Craiasa-n veselia ei
     Cu graba se-nvoieste:
-"Ma strangi la piept, si-atata ce-i?"
     Si pieptul Anei creste,
Si cum intinde bratul drept
     Mai viu ii bate pieptil
Si tremura, strangand la piept
     Pe doamna-sa cu dreptul.
-"Atata ce-i?" -"Dar m-a durut!
     Sa nu pui mana stanga!"
Si-n urma zana s-a zbatut
     Ca prea mult vrea s-o stranga.
Asa fac si copiii-n joc
     Cand nu-si inteleg vrerea,
Dar zanei i-a parut d-atunci
     Ca i-a slabit puterea.
A doua zi, sub umbre rari
     De pom cu floare alba,
Facea, avand margaritari,
     Dintr-insii Ana salba.
Craiasa vine iar. Zarind
     Frumoasa jucarie,
Aprinsii-i ochi mai mult s-aprind
     Sa aib-acea mandrie.
-"Ce-i asta?" -"Salba!" Ard razlet
     Margeanuri rosii-n para,
Si n-ai fi dat d-ajunsul pret
     Al salbei, dand o tara.
-"Si cui o dai tu?" patimas
     Zambind craiasa-ngana.
-"Ti-o dau si tie, de ma lasi
     Sa te sarut, stapana!"
Pe nimeni ea n-a sarutat,
     Ori poate flori si fluturi,
Dar pentru salba i-ar fi dat
     Si-o suta de saruturi.
Asa fac doi copii in joc,
     Cand nu-nteleg ce-i jocul,
Dar zanei i-a parut d-atunci
     Ca i-a pierit norocul.
A treia zi, privind in lac
     Copila, ca-n oglinda,
Cerca si nu putea pe plac
     Un brau pe trup sa-si prinda.
Craiasa vine iar. Grabit
     S-a-ncins atunci craiasa,
Si cit de strans i s-a lipit
     De caldul trup matasa!
Ea bate-n palme, vede-n lac
     Ca stransa-i sta mai bine;
Rotunde, ca un cap de mac,
     Stau sanurile pline,
Mai nalta pare, si-n umblat
     Mladie ca o varga,
Ea simte cat de rau i-a stat
     In haina ei cea larga.
Si ochii-i otraviti de dulci
     La brau salbatici cata.
-"Ti-l dau, cu tine de ma culci
     Alaturea a data!"
-"Dar, Ano, pentru ce nu-mi cei
     Altce, ca am eu multe!"
-"Nu vreu!" Si-n urma asta ce-i?
     De ce sa n-o asculte?
Stiti voi povestea, cand un fiu
     De imparat, odata,
In piept cu dor turbat de viu,
     S-a imbracat in fata.
Si-avand in loc de palos fus,
     Si-n loc de coif naframa,
Pe pieptul tanar el si-a pus
     Altita-n loc de-arama?
El sta pe tron, si langa el
     Ce trist craiasa plange!
Cu mana ei cea cu inel
     Rupandu-si salba, strange
Genunchii lui, ea sta-n genunchi!
     Si braul si-l dezleaga,
Si paru-i desfacut manunchi
     Ii umple fata-ntreaga.
-"Eu toate, toate le-am pierdut!
     Si Dumnezeu ma piarda
Din ochii lui, ca te-am crezut!"
     El rade si-o desmiarda;
-"Acum nu-i timp sa te bocesti;
     Tu vii cu mine-acasa;
Craiasa daca nu mai esti,
     Vei fi imparatesa!"