| George Cosbuc 1866 - 1918 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Decebal catra popor - 1896 Fire de tort |
| George Cosbuc - 1896 Fire de tort |
 |
| Viata asta-i bun pierdut Cand n-o traiesti cum ai fi vrut! Si-acum ar vrea un neam calau S-arunce jug in gatul tau; E rau destul ca ne-am nascut, Mai vrem si-al doilea rau? |
| Din zei de-am fi scoboratori, C-o moarte tot santem datori! Totuna e dac-ai murit Flacau ori mos ingarbovit; Dar nu-i totuna leu sa mori Ori cane-nlantuit. |
| Cei ce se lupta murmurand, De s-ar lupta si-n primul rand, Ei tot atat de buni ne par Ca orisicare las fugar! Murmurul, azi si oricand, E planset in zadar! |
| Iar a tacea si Iasii stiu! Toti mortii tac! Dar cine-i viu Sa rada! Bunii rad si cad! Sa radem, dar, viteaz rasad, Sa fie-un hohotit si-un chiu Din ceruri pana-n iad! |
| De-ar curge sangele parau, Nebiruit e bratul tau Cand mortii-n fata nu tresari! Si insuti tie-un zeu iti pari Cand razi de ce se tem mai rau Dusmanii tai cei tari. |
| Ei sant romani! Si ce mai sant? Nu ei, ci de-ar veni cel sfant, Zamolxe, c-un intreg popor De zei, i-am intreba: ce vor? Si nu le-am da nici un pamant, Caci ei au cerul lor! |
| Si-acum, barbati, un fier si-un scut! E rau destul ca ne-am nascut; Dar cui i-e frica de razboi E liber de-a pleca-napoi, Iar cine-i vanzator vandut Sa iasa dintre noi! |
| Eu nu mai am nimic de spus! Voi bratele jurand le-ati pus Pe scut! Puterea este-n voi Si-n zei! Dar va ganditi, eroi, Ca zeii sant departe, sus, Dusmanii langa noi! |