| George Cosbuc 1866 - 1918 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| In Opressores - 1894 Vatra |
| George Cosbuc - 1894 Vatra |
 |
| Fericit va fi cine va lua copiii lor din fasa si va zdrobi capul lor de pietrele drumului. |
| Psalm 1 2 3 |
| Tu te plangi ca mila nu-i? Mai astepti tu mila lui? Haina el ti-o ia din cui, Painea de pe masa. Casa ta, si ei stapani! Prindeti ce va cade-n mani, Si-i loviti la mir, romani, Ca-i la voi acasa. |
| Numai temniti ne-au zidit, Numai lanturi au gatit, Numai cuie-au faurit, Cruci de schingiuire; Dar, pe mosi si pe nepoti, Si pe iad, pe dracii toti, Nu mai vrem sa fim iloti Nu vrem umilire! |
| Noi ne-am plans si-am plans de-ajuns, Ne-au batut, si ne-am ascuns; Ne-au scuipat, si n-am raspuns Am crezut in soarte. Noi murim de mii de ori; Si e las asa sa mori! Sus, romani! Suntem datori Numai cu o moarte. |
| Prigoniti de soarte noi? Slabi si de virtute goi? Lasi copii din tati eroi? E mintit cuvantul! Azi ne prigonesc acei Cari ne cred barbati misei Ca privim tacand la ei Cum ne-nchid mormantul. |
| Stati cu mana-n san, flacai? N-auziti plangand prin vai? Ceru-i rosu de vapai Si se umfla vadul; Dumnezeu ni-e-ntr-ajutor! Daca si el e de-ai lor, Nu-l mai vrem ocrotitor; Ne-nfratim cu iadul. |
 |