| George Cosbuc 1866 - 1918 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Fata mamii - 1896 Fire de tort |
| George Cosbuc - 1896 Fire de tort |
 |
| Canta cu glas de-abia invoit O doina ce-au adus-o-n sat Flacai de peste Olt. Spunea cum geme-n vant padurea; Spunea de-un trandafir brumat, In doina ei; de-un ulm rotat Si de-o iubire cu pacat Sosita de pe-aiurea. |
| Cosea pe prag. Dar nu stiu cum, Azi prea se tot uitau la ea Crestinii de pe drum. In prag era si prea lumina. A-ntrat in casa. N-ajungea Lumina-n geam, si nu vedea; S-a dus sub nuc. Dar ii parea Pustiu azi prin gradina. |
| Si iar pe prag. Mai pe-nnoptat A mers s-atate-n vatra foc, Sa faca de mancat. Sosise tata-sau din lunca Si mama-sa din iarmaroc. Ca un copil gonit din joc, Ea tot umbla din loc in loc Si-a greu, ca de porunca. |
| -"Ti-e, fata, rau, de nu cinezi?" -"Mi-e rau! si-apoi iesi curand, Mi-e rau... asa cum vezi!" Iar tata-sau, ca si-alta data, N-a dat acestor vorbe rand. Dar biata mama-ntelegand, A stat ce-a stat, si-i dete-n gand Sa iasa dupa fata. |
| Barbatul, singur in bordei, S-a pomenit asa, ca-mpins, Cu gandul la femei. Si se ciudea, ce-i asta iara? Si dup-o vreme l-a cuprins Neastamparul, cu dinadins; Nebune sant? Ori ce le-a prins De stau asa pe-afara? |
| Izbindu-si panea-nviforat, Batu cu ciuda din picior Si repede-a plecat. S-a poticnit de-un lemn in tinda Sa-si mai facu maniei zor. Dar unde-or fi? De joc li-e dor? Pe unde-or fi, de, maica lor, Ce hora au sa-ntinda! |
| Dar cand ajunge la prilaz, A stat nauc, si-un sloi parea Ca-i trece peste-obraz. Vedea-n naprasnica-i mirare Cum una pe-alta se tinea In brate strans si nu-i venea Rasufletul, ca le-auzea Plangand ca la-ngropare! |