| George Cosbuc 1866 - 1918 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Scara - 1895 Fire de tort |
| George Cosbuc - 1895 Fire de tort |
 |
| Am gasit-o ieri in prun, Dar - sa nu grabiti ocara! - I-am luat in pripa scara. Ea ma-njura: -"Esti nebun? Pune scara!" -"Daca-njuri, eu n-o mai pun!" |
| Mai la urma pe-un cuvant; Sa se lase sarutata De atatea ori deodata Cati fustei la scara sant. Sarutata - Laudat fii, tata sfant! |
| -"Unsprezece", spune ea; Eu zic: -"Bine", pe credinta; Doar o fi avand stiinta Scara cati fustei avea. Pe credinta - Asta e pierzarea mea! |
| Si-o sarut mereu-mereu; Orice-ati spune, orice-ati face, Nu stiu cum, dar mie-mi place Sa sarut - asa sant eu! Orice-ati face, Doar e dat de Dumnezeu! |
| Dar te uita! Azi ma duc Pe la ei, si iata scara! Vrand sa pui la cale tara, N-am de lucru si m-apuc Sa-ntorc scara, Si cand colo, stau nauc! |
| Dar sa numar la fustei - Uite-i, frate, doisprezece! Si-un cutit prin piept imi trece Implantat de mana ei! Doisprezece, Iata-mi moartea, dragii mei! |
| A gresit, imi spuneti voi? Cum de n-a gresit sa spuie Treisprezece? Sa mai suie, Nu sa-mi faca mai vreo doi! Nu sa-mi spuie Ca e miercuri, cand e joi! |
| Zici ca poate n-a stiut Cand vorbea din prun cu mine? Dar i-a numarat ea bine Scoborandu-i, si-a tacut! Nu de mine, Mi-e de dansa, ce-a facut! |
| M-a scurtat asa, stiind! Daca-i fire mincinoasa, Ce folos e ca-i frumoasa? Maica mea, auzi! S-o prind Mincinoasa! N-o mai cred, s-o vad murind! |