| George Cosbuc 1866 - 1918 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Pasa Hassan - 1894 Cantece de Vitejie |
| George Cosbuc - 1894 Cantece de vitejie |
 |
| Pe voda-l zareste calare trecand Prin siruri, cu fulgeru-n mana, In laturi s-azvarle ostirea pagana, Caci vda o-mparte, carare facand, Si-n urma-i se-ndeasa, cu vuiet curgand, Ostirea romana. |
| Cu tropote roibii de spaima pe mal Rup franele-n zbucium si salta; Turcimea-nvrajbita se rupe deolalta Si-n cade-n mocirla, cu val dupa val, Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal, Se-nchina prin balta. |
| Hassan de sub poala padurii acum Lui Mihnea-i trimite-o porunca: In spatele-ostirii muntene s-arunca Urland iancerii, prin flinte si fum, Dar pasa ramane alaturi de drum, Departe de lunca. |
| Mihai il zareste si-alege vro doi, Se-ntoarce si pleaca spre gloata, Ca volbura toamnei se-nvatre el roata Si intra-n urdie ca lupu-ntre oi, Si-o frange degraba si-o bate-napoi Si-o vantura toata. |
| Hassan, de mirare, e negru-pamant; Nu stie de-i vis, ori aieve-i. El vede cum zboara flacaii Sucevei, El vede ca bogdan e suflet de vant Si-n fata-i puterile turcilor sant Tariile plevei. |
| Dar iata-l! E voda, ghiaurul Mihai! Alearga navala nebuna. Imprastie singur pe cati ii aduna, Cutreiera campul, taind de pe cai El vine spre pasa; e groza si vai, Ca vine furtuna. |
| -"Stai, pasa, o vorba de-aproape sa-ti spun, Ca nu te-am gasit nicairea" Dar pasa-si pierduse si capul, si firea! Cu fraul pe coama el fuge nebun Ca-n gheara de fiara si-n gura de tun Mai dulce-i pieirea. |
| Salbatecul voda e-n zale si-n fier, Si zalele-i zuruie crunte, Gigantica poart-o cupola pe frunte, Si vorba-i tunet, rasufletul ger, Iar barda-i din stanga ajunge la cer, Si voda-i un munte. |
| -"Stai, pasa! Sa piara azi unul din noi." Dar pasa mai tare zoreste; Cu scarile-n coapse fugaru-si loveste Si gatul i-l bate cu pumnii-amandoi; Cu ochii de sange, cu barba valvoi, El zboara soimeste. |
| Turbanul ii cade si-l lasa cazut; Isi rupe cu mana vestmantul, Ca-n largile-i haine se-mpiedica vantul, Si lui i se pare ca-n loc e tinut; Alearga de groaza pieirii batut, Mananca pamantul. |
| Si-i dardaie dintii, si-i galben-pierit! Dar Alah din ceruri e mare! Si-Alah scruteaza grozava-i carare, Caci pasa-i de taberi aproape sosit! Spahiii din corturi se-ndreasa grabit Sa-i deie scapare. |
| Si-n ceasul acela Hassan a jurat Sa zaca de spaima o luna, Vazut-au si beii ca fuga e buna Si bietului pasa dreptate i-au dat, Caci voda ghiaurul in toti a bagat O graza nebuna. |