Lucian Blaga
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
De mana cu marele orb
1895-1961
Poetul Lucian Blaga (1895-1961)
Il duc de mana prin paduri.
Prin tara lasam in urma noastra ghicitori.
Din cand in cand ne odihnim in drum.
Din vanata si mocirloasa iarba
melci jilavi i se urca-n barba.
Zic: Tata, mersul sorilor e bun.
El tace   -  pentru ca-i e frica de cuvinte.
El tace   -  fiindca orice vorba la el se scimba-n fapta.
Subt bolta aspra de stejar
tantari ii fac aureola peste cap.
Si iar plecam.
De ce a tresarit?
Tata orb, fii linistit, in jur ne e nimic.
Doar sus o stea
de cerul ei c-o lacrima de aur se desparte.
Subt frunzele nalte mergem mai departe, tot mai departe.
Dihanii negre
ne adulmeca din urma
si blande manca tarna
unde am calcat si unde-am stat.