Lucian Blaga
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Gandurile unui mort
1895-1961
Poetul Lucian Blaga (1895-1961)
De mana-as prinde timpul ca sa-i pipai
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acuma pe pamant?
Mai curg aceleasi stele peste fruntea lui in stoluri
si din stupii mei
mai zboara roiuri de albine spre paduri?
Tu inima esti linistita-acum!
Mult a trecut
de cand imi resfrangeai in pieptul scund
un soare nou in fiecare dimineata
si-o suferinta veche-n orisice amurg?
O zi?
sau poate veacuri?
Un stanjen doar deasupra mea-i lumina.
Flori cu sani de lapte imi apasa lutul.
Sa pot
eu mi-as intinde mana si le-as strange-ntr-un manunchi
sa le cobor la mine,
dar
pamantul poate nu mai are flori.
Gandul meu si vesnicia seamana
ca niste gemeni.
Ce lume se va zbate azi in valurile zilei?
Ades un zgomot surd ma face sa tresar.
Sa fie pasii sprinteni ai iubitei mele,
sau e moarta si ea
de sute si mii de ani?
Sa fiie pasii mici si guralivi ai ei,
sau poate pe pamant e toamna
si niste fructe coapte-mi cad mustoase, grele,
pe mormant,
desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine?