Lucian Blaga
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Inima
1895-1961
Poetul Lucian Blaga (1895-1961)
O, inima! Marturisiri afunde ard in ea.
Uimit eu mintea mi-o ascut
si-n intelesuri mari
zvacnirea i-o destram.
O, inima:
nebuna, cand se zbate-n joc salbatic,
atunci,
atunci imi spune ca din lutul ei
a fost facut pe vremuri vasul,
in care Prometeu a coborat din cer
aprinsul jar, ce l-a furat din vatra zeilor,
in timp ce zorile se ridicau peste Olimp
si-si ascundeau in poala stelele
ca un zgarcit comoara sa de aur.
O, inima: cand para ea si-o nabuseste
c-un giulgiu de liniste,
atunci imi canta,
ca lutul ei a fost odata un potir de lotus,
in care a cazut o lacrima curata ca lumina
din ochii celui dintai sfant si mare visator,
care-a simtit imbratisarea vesniciei
si straniul fior
al intelesului ce stapaneste deopotriva
apusul, rasaritul, cerul, marea.
O, inima: amurguri, cand se lasa grele peste ea
aud, cum tainic imi sopteste,
ca ea e lutu-n care-odinioara pe Golgota
s-a scurs siroaie sangele din trupul lui Isus,
cand ghimpii il muscau ca niste ochi de farsei.
O, inima: cand pieptul ea mi-l sparge cu
batai de plumb,
atunci imi striga indrazneata
ca peste veacuri lungi si goale si pustii,
cand Dumnezeu se va-ndemna,
sa fac-o alta lume
si-o omenire
din neamuri mari de zei,
Stapanul bun va plamadi atunci din lutul ei
pe noul Adam.