Lucian Blaga Poezii
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com All rights reserved.
link2romania
Cantecul focului
1895-1961
Poetul Lucian Blaga (1895-1961)
In fabula verde si calda-a naturii
tu crengi ai, iubito, nu brate,
si muguri imbii, cu mladitele prinzi.
Descinzi dintr-un basm vegetal, al rasurii?
Ia seama sa nu te aprinzi
cum se-ntampla adesea cu lemnul padurii.
In chipuri atatea, flacara-ntampina pasul
oricare fapturi pamantene,
si drumul i-atine si ceasul.
Next
Previous
Imi spui:
"Nimic nu s-aprinde, si nimeni, de-o raza de luna".
Si-n gales suras infloresti multumita, crezand
ca sortii ii stai impotriva, oricand,
c-o sagalnica vorba.
Ingadui raspuns inaltat peste timp, peste loc?
Fapte, o cate-as putea insira,
ciudate-ntamplari risipite prin cronici,
marturii de legenda, ce-arata
ca sunt cu putinta si un asemenea foc,
si asemenea arderi.
Ia totul scanteie din toate.Tampla s-aprinde
de tampla, si piatra de piatra.
O stea nevazuta ia foc in cadere, din gerul
vazduhului. Arde-n armura, sub zea, cavalerul,
femeie invinsa, minune fara vesminte, strangand langa vatra.
Si-aprind licuricii, ei insusi, din dragoste rugul.
Poemele Luminii
Lauda Somnului
Mirabila Samanta
Iubirea tasneste din tarna si face pamantului aura,
s-ajunga-n tarii, s-acopere crugul.
Rareori, numai, sfarsitul nu e cenusa.
Cat e intinsul si-naltul luminii,
Dumnezeu singur arde suav cateodata prin tufe
fara de-a mistui. El cruta si mangaie spinii.
Altfel noi ardem iubito. Altfel ne este ardoarea.
Cat e intinsul, cat e inaltul,
noi ardem si nu ne iertam,
noi ardem, ah, cu cruzime-n vapai
mistuindu-ne unul pe altul.