Lucian Blaga Poezii
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com All rights reserved.
link2romania
Arheologie
1895-1961
Poetul Lucian Blaga (1895-1961)
Mai trecem cateodat' , purtati de-acelasi gand,
prin curtea unde sarcofage de bazalt
in siruri stau, distanta nobila pastrand,
sub nalbe, de la unul pan' la celalalt.
Cand nu e nimeni sa ne vada, ne oprim.
Adanc prin lespede ochim. S-a spart candva
sa-ngaduie un jaf, caci oseminte nu-s,
nici aurii inele-n incaperea grea.
Un ochi de ploaie, apa clara, a ramas
sa stranga cerul pe-un asemenea temei.
Prin basoreliefuri, dibuind, ghicim
un drum spre iad, melancolia unor zei.
Crud fabuland, inchipuirea ti-o incerc:
un sarcofag antic, vezi tu, e mult mai plin
de talcuri, de istorie, cand e desert.
In gol s-arata un adaos de destin.
Fagase ai gasi, de roti, pe caldaram,
daca taramul l-ai sapa si-ai scormoni.
Opaitul de lut ars s-a spart, si pulberea
a inrosit ogorul vechii-mparatii..
Noroade au trecut, si glii s-au rasturnat.
Cenusa a-mpietrit pe vetrele pustii.
Si drumuri au murit sub iarba, pe sub strat.
Trecutu-i lung. C-un capat se iveste-aci.
Veniram, iata, printre lespezi. Si-adastam.
Si am pleca. Dar ramanem sa mai privim.
Tasneste peste curte grabnic un lastun.
Apoi tacere-i iar. Nici noi nu mai graim.
Previous
Next
Poemele Luminii
Lauda Somnului
Mirabila Samanta
Au fost aduse sarcofage aci
dintr-un stravechi oras, ce azi e sub pamant.
Cresc porumbisti acum, pe unde for a fost,
si se topeste canepa in jgheabul stramt.
Nimic nu misca-n aer. Nici pleoapele.
Dar bate soarele in piatra, din inalt.
Placut, tulburator e, astfel sa te pierzi
prin moarte, cand respira calda din bazalt.
Si dureros in marea tacere sa te
aprinzi visand. Mai tare insa arzi in schimb.
Iubirea prinde adancimi, asa cum e,
umbratic joc, relief pe-un sarcofag in timp.