Lucian Blaga Poezii
Copyright 2000-2012 by aboutromania.com All rights reserved.
link2romania
Vazduhul seminte misca
1895-1961
Poetul Lucian Blaga (1895-1961)
In ceasul acela pe-a muntelui coama -
unde-adastaram sub brazi,
nimiciti de arzandul albastru
din clara preziua de toamna -
tu adormisesi patrunsa de soare
mie alaturi, in suer de cetini.
In suer venind din adancuri
arar ca un val de racoare.
Next
Previous
Poemele Luminii
Lauda Somnului
Mirabila Samanta
In valea lasata in urma se stinse
de mult si ultimul zvon.
O frunza de fag ca o floare-n par ti s-oprise.
Rotind, in descindere, frunza visa
ca-n an mai putea inc-odata
podoaba sa fie de foc altui pom.
Pe munte, pe coama, se stinse
de mult si ultimul zvon.
Diafane seminte intraripate
pe invizibile fire,
zburau peste noi - din veac in altul purtate.
Asa ne incearca indemn cateodata
spre cruda, spre sacra uimire.
Mai are inca - mai are substanta natura
si-n asta nespusa risipa
a-nchipuirii dintre o clipa si alta clipa,
totul nu poate sa fie-amagire.
Vazduhul seminte misca
spre tinte doar undeva-n mituri
intrezarite.
Si-n timp ce in somn suradeai, ca-n rituri
ti-am pus un sarut in mijlocul palmei -
niciodata tu nu vei afla! -
ti-am pus un sarut in calda paloare din palma
pe linia vietii, ce s-alegea.