Lucian Blaga
Copyright 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
La cumpana apelor
1895-1961
Poetul Lucian Blaga (1895-1961)
Tu esti in vara, eu sunt in vara. In vara pornita
catre sfarsit, pe muche-amandoi la cumpana apelor.
Cu gandul ducaus  -  mangai parul pamantului.
Ne-aplecam peste stanci, subt albastru neimplinit.
Priveste in jos! Priveste-ndelung, dar sa nu vorbim.
S-ar putea intampla sa ne tremure glasul.
Din poarta-naltimei si pana-n vale
imbatraneste, ah cat de repede, apa. Si ceasul.
E mult inapoi? Atata e si de-acum inainte
cu toate ca mult mai putin o sa para.
Ne-ascundem  -  stins arzand  - dupa naluca de vara.
Ne-nchidem inima dupa nespuse cuvinte.
Poteca de-acum coboara ca fumul
din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luam iarasi drumul
spre tarna si valea, tradate-nmiit
pentru-un cer chiemator si necucerit.