| George Bacovia |
| White |
| With graceful indignation the orchestra began. With white roses the white hall was adream - A waltz of white veils ... Space, infinite, of harmonious gloom ... |
| 1881-1957 |
| Alb |
| Orchestra incepu cu-o indignare gratioasa. Salonul alb visa cu roze albe - Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infinit, de o tristeta armonioasa ... |
| In aurora plina de vioare, Balul alb s-a resfirat pe neuitatele carari - Cantau clare sarutari ... Larg, miniatura de vremuri viitoare ... |
| In the dawn full of violins, The white ball spread on unforgotten paths - Clear kisses rang ... Broad, a miniature of times to come ... |