| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Iata, sufletule. . . |
 |
| 1880-1967 |
 |
 |
| Lui Walt Whitman |
| Iata, sufletule, stihuri fara chip, Fara sunet si fara de raspuns, De pulbere si de nisip. Primeste-le, murmura-le. |
| Cuviincios ne-apropii iar de tine Fiindca ma tem si fiindca te-am vazut Salbatec si nelinistit. Dau adapost subt un acoperis cu mine Lui Dumnezeu si marilor minuni, Cum as putea sa nu ma-nfricosez? |
| Le-am rupt sa curga fara sir, Matanii dezlanate, Horbote, petice, borangicuri, frunze. As incerca sa stam din nou la soapta Dupa ce dansurile s-au oprit Si a tacut orchestra. |
| Vreau sa vorbim in graiuri desfacute Si deslegand cuvantul de cuvinte S-alegem intelesurile pe sarite. |
| Alt'data, am grait in stihuri incaltate, Croite masurat si-mpodobite. Am ostenit sa-mi fie stransa limba in coturni Si vreau s-o las sa umble de acum desculta. |
| 1936 |