Tudor Arghezi
© 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Crezi Basmul . . .
Tudor Arghezi (1880-1967)
1880-1967
Crezi basmul c-a sfarsit si s-a pierdut
Si el de-abea-i la inceput . . .


Cand seceta mai stearpa si ti se pare
Atuncea podideste izvorul tau mai tare
Si albia, uscata ca un drumeac de tara,
A izbucnit o data si da pe dinafara.
Aseara ti-era pana din calimara seaca.
Suvoiul azi o-neaca.
Minunile se isca din pesterile pline
Nainte sa ajunga izvoarele la tine.

Tu innadind povesti dupa povesti
Grije sa n-ai ca o sa ispravesti.
Ramane orisicand razlet un fir
Din cusatura unui trandafir.
Daca si cade mana la tesut,
O mana noua firul il ia, unde-a cazut.

In iia strabunichii, se implinise veacul:
Pe-a floare intrerupta mai sta infipt si acul.
Intorci un fir prin fire, de beteala,
Si alta fata iese din urzeala.
Izvoade noi, din doua, trei vopsele,
Si n-a putut nici veacul sa le spele.

Eu le-am intors si le-am tot fost sucit,
Pana ce s-au faramitit.
Povestea mare mi-am facut-o mica.
Am desertat taria cu-o ulcica.
Din Calea Robilor am luat prundis
Suind in cer cararea pe furis.
Spinarea imi ramase manjita de faina,
Carand in saci pe umeri tarana de lumina.

Si le-am intors povestile-ndarat . . .
Si numai ca sa-ti mai arat
Ca din scantei sleite si surcele
Poti intocmi din nou un cer cu stele.
S-a spart oglinda si-am suflat-o-n foc
Si s-au facut ograzile la loc.
Din ceruri cade o paiata.
Paianjenul de catifea se-agata
De o lumina lenese, de ata,

Si sta-n vazduh, cu luna fata-n fata.
1941