| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Crezi Basmul . . . |
 |
| 1880-1967 |
| Crezi basmul c-a sfarsit si s-a pierdut Si el de-abea-i la inceput . . . Cand seceta mai stearpa si ti se pare Atuncea podideste izvorul tau mai tare Si albia, uscata ca un drumeac de tara, A izbucnit o data si da pe dinafara. Aseara ti-era pana din calimara seaca. Suvoiul azi o-neaca. Minunile se isca din pesterile pline Nainte sa ajunga izvoarele la tine. Tu innadind povesti dupa povesti Grije sa n-ai ca o sa ispravesti. Ramane orisicand razlet un fir Din cusatura unui trandafir. Daca si cade mana la tesut, O mana noua firul il ia, unde-a cazut. In iia strabunichii, se implinise veacul: Pe-a floare intrerupta mai sta infipt si acul. Intorci un fir prin fire, de beteala, Si alta fata iese din urzeala. Izvoade noi, din doua, trei vopsele, Si n-a putut nici veacul sa le spele. Eu le-am intors si le-am tot fost sucit, Pana ce s-au faramitit. Povestea mare mi-am facut-o mica. Am desertat taria cu-o ulcica. Din Calea Robilor am luat prundis Suind in cer cararea pe furis. Spinarea imi ramase manjita de faina, Carand in saci pe umeri tarana de lumina. Si le-am intors povestile-ndarat . . . Si numai ca sa-ti mai arat Ca din scantei sleite si surcele Poti intocmi din nou un cer cu stele. S-a spart oglinda si-am suflat-o-n foc Si s-au facut ograzile la loc. Din ceruri cade o paiata. Paianjenul de catifea se-agata De o lumina lenese, de ata, Si sta-n vazduh, cu luna fata-n fata. |
| 1941 |
 |