| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Inscriptie |
 |
 |
| 1880-1967 |
| 1945 |
| Neavand de lucru-n camp, Nici in lunca nici in damb, Ca murisera si pomii De arsitele Sodomii, Cu care ne-a osandit Leatul anului cumplit, Matraguna si lesia Napadandu-ne mosia, M-apucai, molau, sa-nvat In tarana-a scri cu bat. Macar tarana sa deie Vorbe-n brazda si condeie. |
| Om in varsta si tarziu, Tot am invatat sa scriu. Prins ca de-o copilarie, Mana se porni sa scrie. Mazgalii cu tibisir Lemnele din cimitir. Facui semne, cercuri, cruci, Pe bordeie, pe uluci, Se gasesc pe cate toate Slavele mele culcate. |
| M-ajunsese si-o turbare Sa pui semne de-ntrebare, Cate trei, pe toate cele, Cand pe pietre, cand pe stele. Zgariam cate ceva Pe urcioare, pe ulcea, Pe o casa, pe o poarta, Pe copaci, pe frunza moarta. Au scapat de pana mea Meiul doar si mazarea. |
| Sloavele cele mai bune Le-am scris negre, cu carbune, Pe deasupra cu vopsele. Le-am pus ceara cu margele. Si dintr-unele tipare Mi-a-ncoltit si cate-o floare. Nici acum nu stiu s-aleg Mestesug a fost ori zbeg? |