| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Tu |
 |
 |
| 1880-1967 |
| 1941 |
| Nemaiputand sa-si rabde nici tacerea, Nici departarea, nici puterea Si, in nestare a trai uitata, Mihnita lume te alese tata. |
| Asa-nrudita-n pribegie tie, Cerea culcus un colt de-mparatie, Avu nadejdea sa te faca om, Un mormoloc, un gnom. |
| Te-a luat partas, nici pana-acum nu stii, La suferinta, la tovarasii, Si a jurat pe numele tau sfant, Si stramb si drept, cum jura pre pamant. |
| El a stiut cum esti, ce esti si unde Faptura ta suava se ascunde, Din cate spite si in cate, cel ce taci, Te faci si te desfaci. |
| Si gandurile toate ti le stie Si voia ta o scrie Pe piatra, pe icoane, pe hartie, Chezasuind la tine in cetate, Ca-n cimitire, locuri cumparate, Cel mai smerit, mai bland si mai semet. |
| Nu-i trebuia nici jilt si nici judet, Nici slava, nici cantare, surd si mut. Pe om nici nu l-ai cunoscut. Esti o tulpina fara radacina Si semeni a mireasma si lumina. |