| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Razbunare |
 |
 |
| 1880-1967 |
| 1944 |
| M-au apasat batranii si tinerii si cei Cu varste-mpleticite, nici oameni, nici femei. M-au apasat nerozii, desteptii, carturarii Si micii, mijlocii si marii si mai-marii. |
| Toti cati impaducheaza icoanele si spurca, Fatarnici, treapta alba a cerului ce-l urca, Au sovait ca ochiul i-a prins si i-a-nteles, Acolo unde cardul solemn era mai des. |
| Mormintelor spoite li s-a cojit spoiala, S-a deslanat cuvantul, a-ngalbenit cerneala, Culoarea si accentul s-au stins si risipit, Lovite de arsura surasului acid. |
| Tu tulburi valmasagul pe prazile mai bune Si haita ganditoare n-ai vrea sa se razbune Cand singur dinnaintea fratiei te ridici Si-i sangeri fariseii si blanzii-ntorsi pe bici? |