| Tudor Arghezi |
| Nu-ntetegeam |
| Nu-ntelegeam ce se gandeau sa spuie, Cercand zaplazul cat e prins in cuie Si mult mirati ca poarta n-are Zavoare si incuietoare. "Asa ne-am pomenit. Batranii mei N-au prea umblat cu lacate si chei. Deprinsi, cum se obisnuise, Cu portile si usile deschise Si la biserica si casa. Drumetul intra, poarta mea il lasa, Se hodineste sau se-nchina, Si pleaca multumit, cu traista plina". |
| Noua ne-a stat intotdeauna paza Celui ce face noaptea si amiaza Si cugetul curat. Cetatile, un vant le-a maturat Si zidurille mari si intarite Se fac tarite-n vant. Pe nesimtite, Un duh al gandului le scurma. Au fost cetati si n-a ramas o urma. Puterea inimii va doare Caci decat cremenea-i mai tare. De mii de ani eu ma pastrez Fara cetatii si fara meterez. Sunt alt soi de barbat: Eu am batut si fara sa ma bat. Cu zambetul si asteptarea Am strans acasa toata zarea Si se va-ntoarce inc-o data Si cata-a mai ramas instreinata. In fiestece tarina straina, Am bulgari tari de jar si de lumina. Strainii nu pot sa le are Ca plugul nu razbeste prin valvoare Si se fac scrum si vitele si plugul. Cenusa li-e castigul, funinginea belsugul. |
| 1880-1967 |
| 1941 |
| Ei au mai zis pe pasareste: - "Cine va apara si va pazeste?" |