Tudor Arghezi
© 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Nu-ntetegeam
Tudor Arghezi (1880-1967)
Nu-ntelegeam ce se gandeau sa spuie,
Cercand zaplazul cat e prins in cuie
Si mult mirati ca poarta n-are
Zavoare si incuietoare.
"Asa ne-am pomenit. Batranii mei
N-au prea umblat cu lacate si chei.
Deprinsi, cum se obisnuise,
Cu portile si usile deschise
Si la biserica si casa.
Drumetul intra, poarta mea il lasa,
Se hodineste sau se-nchina,
Si pleaca multumit, cu traista plina".
Noua ne-a stat intotdeauna paza
Celui ce face noaptea si amiaza
Si cugetul curat.
Cetatile, un vant le-a maturat
Si zidurille mari si intarite
Se fac tarite-n vant. Pe nesimtite,
Un duh al gandului le scurma.
Au fost cetati si n-a ramas o urma.
Puterea inimii va doare
Caci decat cremenea-i mai tare.
De mii de ani eu ma pastrez
Fara cetatii si fara meterez.
Sunt alt soi de barbat:
Eu am batut si fara sa ma bat.
Cu zambetul si asteptarea
Am strans acasa toata zarea
Si se va-ntoarce inc-o data
Si cata-a mai ramas instreinata.
In fiestece tarina straina,
Am bulgari tari de jar si de lumina.
Strainii nu pot sa le are
Ca plugul nu razbeste prin valvoare
Si se fac scrum si vitele si plugul.
Cenusa li-e castigul, funinginea belsugul.
1880-1967
1941
Ei au mai zis pe pasareste:
- "Cine va apara si va pazeste?"