| Tudor Arghezi |
| Seara |
| Un paianjen, ca un neg, Umbla lung in sase peri. Abia-l vezi si e intreg Cu nevoi si cu dureri. |
| Vine de la munca lui, Nu se-nsala de picior. Il asteapta, colo-n cui, Casa prinsa de urcior. |
| 1880-1967 |
| Nu ma vede, nu ma are, Nu ma stie de nimic. De ce-oi fi atat de mare? De ce-i el atat de mic? |