| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Au trecut ... |
 |
 |
| Au trect vremurile, varstele, orele, Fetele zvelte si horele. Au trecut porumbieii in zbor Pe deasupra lor, Cimpoaiele, viorile. Au trecut si florile. Smucit in zigzag si spirale De solduri si de brate goale, Dantul plutit pe subsuori Ca duca sirurilor de cocori, Ca o ghirlanda s-anvartit si s-a-necat in slava, In pulbere si pleava Galbuie si trandafirie. |
| 1880-1967 |
| Mai auzisem in zvonuri o tipsie Prin chiote, si departatele urale, De dupa munte, undeva in vale. Si s-au topit si ele si s-au stins. |
| Singuratatea marelui cuprins Neclatinata-ntinde stapanire Peste tinutul ei de cimitire. Am pus urechea: canta a lacusta. Ce lunga mi-e poteca si ingusta! Ma pot gandi ca nimeni nu mai vine Sa tulbure tacerile din mine. Dar mi s-au rupt in hora si din joaca Odrajdiile noi, de promoroaca, Si pe hotarul innoptat In zdrente albe calc, de capatat. |
| 1941 |
| Vreai, mi se pare, luna, Sa mergem impreuna. |