| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Ce plangi? |
 |
 |
| Ce plangi, copilul meu? Ce-ti are Sufletul? Te doare? Senina ca un bob de roua, Ar fi ca o podoaba noua, Dar e o lacrima de turburare Si mai cu seama locul ei ma doare. |
| 1880-1967 |
| Eu, lacrima, de tine-o am ascuns, Caci lacrimile nici nu-ntraba, nici nu au raspuns. Teama mi-a fost de lacrima ta, fata, Si ea s-a si ivit neasteptata. |
| De unde a putut sa-nmugureasca? Pricina ei o simt ca-i pamanteasca. Dintr-un nisip, dintr-un prundis, dintr-un namol. De nu as da de urma ei in gol. |
| Cand a-nceput si lacrima de vita, Ai plans si tu, suava mea domnita, Si n-am avut sa banuiesc prilej Ca s-a ranit o ramura de vrej. |
| Ma doare ca-i sosita vremea lor, A gandului si-a lacrimilor, Fara sa vad ca fragedul san mic, Creste tiptil in cuibul lui de borangic. |
| Obrazul sarutat de mine, Acum primeste lacrima, mai bine. Vioaia pleoapa, deodata trista, Cata la drum si tace in batista. |
| Papusile, povestile, cum au trecut De n-am stiut si nu am priceput? 1940 |