| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| A Venit |
 |
 |
| De zeci de vieti il cheama Pe cel fara varsta, fara tarm, fara Vama, Din singuratate. |
| Are sa vie vantul, poate, Cu sulurile desfasurate. Poate o umbra alba Cu luna in salba. Poate veni pasarea instelata Cu aripa taiata. Acvila, drumeata Prin tarana si ceata. Poate vantul marii, pribeag pe talaz. |
| 1880-1967 |
| Nu venise pana la amiaz'. N-a venit nici pana la toaca. Strigatul in pustiu incepuse sa taca. Paianjenii, preoti si arhierei, Purtand odajdiile de scantei, In arcul strasinii de la cerdac, Le carpeau cu ata si ac. |
| Intr-un plop cu turla subtire Corbii-si alegeau manastire. Misunau omizile-n albii uscate De ape adevarate. Luna sparta Cazuse-ntr-o scorbura moarta, Ca un urcior de lut. |
| Nu era vant, Nici pasare, nici de cer nici de pamant, Nici om, nici vis. Era ca un lucru scris, Faptura de soapta si scama, Se urzeste, se destrama. Ca o licarire de icoana. Avea inel, cu o broboana Ca o maceasa, privirea amara De caprioara. Zambetul intristat. L-ai asteptat. Ai adormit. A venit. A plecat. |
| Cand a venit? Cand a trecut? |