| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Psalm |
 |
 |
| As putea vecia cu tovarasie Sa o iau partasa gandurilor mele; Noi viori sa farmec, noua melodie Sa gasesc - si stihuri sprintene si grele. |
| Orisicum lauta stie sa graiasca, De-o apas cu arcul, de-o ciupesc de coarde. O nelinistita patima cereasca Bratul mi-l zvacneste, sufletul mi-l arde. |
| 1880-1967 |
| Stiu ca steaua noastra, agera-n tarie, Creste si asteapta-n scripca s-o scobor. Port in mine semnul, ca o chezasie, Ca am leacul mare-al mortii tuturor. |
| Pentru ce, Parinte,-as da si pentru cine Sunetul de-ospete-al bronzului lovit? Painea nu mi-o caut sa te cant pe tine Si nu-mi vreau cu stele blidu-nvaluit. |
| Trupul de femeie, cel imbratisat, Nu-l voi duce tie, moale si balan; Numai suferinta cerului, pacat Nu-i cu ea sa turburi apa din Iordan. |
| Vreau sa pier in bezna si in putregai, Nencercat de slava, crancen si scarbit. Si sa nu se stie ca ma desmierdai Si ca-n mine insuti tu vei fi trait. |