| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Frunza palida, Frunza galbena |
 |
 |
| Frunza cand moare Se face floare. Au adunat luna si lumina Pomii-n gradina Si scutura soare. |
| Ati fost niste trupuri Si v-ati facut fluturi. Nucule, suflete scuturi. |
| 1880-1967 |
| Dafini, duzi si migdali Erau plini de papgali. Le-au cazut aripi si pene, Fulgii, alene Si pe-ndeletele, Le-au ramas in arbori scheletele. |
| Miroase a piatra si ceara Si ziua intra in seara. Prin ceata manjita cu huma Se micsoreaza carul cu paie de bruma, Dric vanat, stramb, pe jumatati de roti Si cimitir intunecat, de hoti. In mocirla si apa Calca momaia ciunga si schioapa Si duce carul ei cu globe mici, Ca un jeluitor singuratic, cu bici. Azi n-are-nceput deslusit Si pare o zi de sfarsit. Maine va fi, nu va fi ... Iata, Umbra strange orele aplecata ... |