| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Buruiana, nu stiu care |
 |
 |
| Buruiana, nu stiu care Ti-i porecla de nascare Si nici nu vreau sa ti-o stiu. Stiu ca esti pamantul viu Si ca, orisicum, tu cresti Far-a sti cum te numesti. In fiestecare sat In fiecare urzica A pus Domnul o margica Si-a croit tulpini si floare Dupa soiuri de tipare Cu osardnica migala, Sa nu stea tarana goala. |
| 1880-1967 |
| De folos ori nefolos El vrea-ntai lucru frumos. Dintr-o ingustime-a stofii A scos crinii si cartofii. |
| Cu acelasi fir de ata Tese, prinde si agata, Si la fel, cu-aceeasi ravna Ca scoti floare, ca dai tafna. |
| Omul insa, capcaun, Vrea frumos numai ce-i bun, Impartind pe cate toate Sant, in feluri de bucate, Judecata i-o da gura Si-i da lingura masura. |
| Nu-i frumos la el ceva Care nu se poate bea Si nimic bun si curat Nu-i, ce nu e de mancat. |
| Buruieni cu fir aprins, Nu va caut dupa lins, Spicul nu-l aleg cu must Si nici ghimpii dupa gust. |