| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Sfarsitul Toamnei |
 |
 |
| O! cine-ar zice ca pe-aici Au fost vreodata flori, Privighetori, Si carti citite cu ochi mici. In care latele panglici Intorsu-s-au de-atatea ori? |
| 1880-1967 |
| Si totusi, furam doi mai ieri, Stransi brat de brat, gangavi, Ca doi bolnavi; Si-n leganarea celor seri Subt plopii negri si severi, Blanzi si supusi ca niste sclavi. |
| Sa plec! de-acuma sant strain Pe unde fura tei, Plesuvi si ei! Ceva ciudat, ca un destin Ma-mpinge sa ma-ntarzii prin Cazuta frunza din alei. |
| Aici, unde-a murit trecutul, Ma plimb ca-ntr-un mormant, In care sant Legat s-ascult cum tace lutul, Pe cand in suflet toarce mutul Regret, infasurat in vant. |