| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Heruvic |
 |
 |
| Tot ceasul imi aduce un dar si-o jertfa noua, De vreme ce lumina primeste sa-mi lumine. Campia scoate-n brazde bijuterii de roua Si pomii pun coroane si nimburi pentru mine. |
| In giulgii clatinate se leagana cu lacul Faptura, pretutindeni de fata si dosita, A cerului ce cu firul de umbra si cu acul Scanteii, indeseste panza mereu pe sita. |
| 1880-1967 |
| Imi creste-n suflet iarasi o struna de vioara Dar cantecul in mine tanjind sa se destepte, Sfios si sovaielnic si-acum ce-ntaia oara, Rasuna-n departare, mai sus si mai afara, Ca-ntr-o vecie alba cu stalpi si turle drepte. |
| Si, seara, invelindu-si gradinile cu crep, Sant altoit cu visuri, ca un ocean cu stele, Nu stiu culesul lumii de unde sa-l incep, Din cate flori de aur mi-ajung pana-n zabrele. |
| Imprejmuit cu noaptea, astept ca o faclie, Infasurata-n iederi si-n frunza de leandru Si inca neprinsa, la ora mea tarzie, In varf sa mi se lase o stea din policandru. |