| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Despartire |
 |
 |
| Cand am plecat, un ornic batea din ceata rar, Atat de rar ca timpul trecu pe langa ora. I-am auzit intaia bataie amandoi, Pierzandu-se noiembre prelunga si sonora. |
| Poate mai bate inca secuda de atunci, Poate-a tracut indata si-asteapta sa mai vie Imbratisarea veche, din nou precum a fost, Si lacrimile tale, in gara cenusie. |
| 1880-1967 |
| Cu limbile-i oprite pe palidul cadran, Ne-a urmarit plecarea, de sus, ca o fereastra De casa parasita, cu-o raza franta-n geam. Nu l-ai simtit ca este partas la jalea noastra? |
| Te-ai impacat sau suferi de vremea ce-a crescut? La ce visezi cand ziua pe lampa ta se curma Si cade-n geam zapada la ceasul cunoscut, Tu, care-ai stat bataia s-asculti, pe cea din urma? |