Tudor Arghezi
© 2000-2012  by aboutromania.com. All rights reserved.
link2romania
Restituiri
Tudor Arghezi (1880-1967)
N-au mai ramas prea multe de-nvins si de stiut.
Soseaua se stramteaza, cararile se-mbina.
Le simti apropiate din ce in ce mai mult,
Ca spitele din roata, crapate de lumina.
Ne-apropiem. Vazduhul miroase vechi prin noapte
Flori vechi rasar de-a pururi cu vechile lumini.
Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte,
Deoparte-n orizonturi, se naste prin tulpini.
1880-1967
E-o insula? un munte? o apa? un desert?
De ce-ar sfarsi-n pustie calatoria noastra?
Ne-a mai ramas s-ajungem, acolo, poate-un sfert
Din calea strabatuta, jos verde, sus albastra.
Sa ne oprim? Un cantec ne vine de la han.
E vinul bun si patul adanc si tu esti dulce.
Si-ai vrea, invaluita in parul tau balan,
Pe jaruri carnea noastra, de vie, sa se culce.
Nu. Mana crancen, timpul tu sparge-l cu potcoava,
S-apropiem vecia mai repede de noi.
Pastreaza-ti sarutarea, ca florile otrava,
Ca sa o dam taranii intreaga inapoi.