| Tudor Arghezi |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Restituiri |
 |
 |
| N-au mai ramas prea multe de-nvins si de stiut. Soseaua se stramteaza, cararile se-mbina. Le simti apropiate din ce in ce mai mult, Ca spitele din roata, crapate de lumina. |
| Ne-apropiem. Vazduhul miroase vechi prin noapte Flori vechi rasar de-a pururi cu vechile lumini. Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte, Deoparte-n orizonturi, se naste prin tulpini. |
| 1880-1967 |
| E-o insula? un munte? o apa? un desert? De ce-ar sfarsi-n pustie calatoria noastra? Ne-a mai ramas s-ajungem, acolo, poate-un sfert Din calea strabatuta, jos verde, sus albastra. |
| Sa ne oprim? Un cantec ne vine de la han. E vinul bun si patul adanc si tu esti dulce. Si-ai vrea, invaluita in parul tau balan, Pe jaruri carnea noastra, de vie, sa se culce. |
| Nu. Mana crancen, timpul tu sparge-l cu potcoava, S-apropiem vecia mai repede de noi. Pastreaza-ti sarutarea, ca florile otrava, Ca sa o dam taranii intreaga inapoi. |